Foto: Primăria Sectorului 1
Primăria Sectorului 1 pregătește o licitație de amploare pentru amenajarea și întreținerea spațiilor verzi din sector, un acord-cadru pe 4 ani, împărțit în 8 loturi, care acoperă parcuri, aliniamente stradale, scuaruri, curțile unor școli și asociații de locatari. Practic, tot ce e verde pe raza sectorului.
Suma pusă pe masă: până la 809 milioane de lei fără TVA, adică aproximativ 162 de milioane de euro. Cel mai valoros lot e Lotul 6, cu o valoare estimată între 123 și 184 de milioane de lei; cel mai mic e Lotul 5, undeva între 26 și 39 de milioane.
Înainte ca procedura să fie finalizată, un grup de specialiști, coordonat de dr. peisagist Diana Culescu și de Andreea Răducu-Lefter, peisagist și arborist atestat ISA, a analizat documentația tehnică și a trimis primăriei un punct de vedere detaliat, semnat și de peste 15 asociații și grupuri civice: Asociația Peisagiștilor din România, Asociația Română de Arboricultură, grupurile civice Kiseleff, Cișmigiu și Bazilescu, Ecopolis, ViitorPlus și altele.
Specialiștii și asociațiile de mediu atrag atenția că documentația are lacune serioase și ar trebui să facă obiectul unei dezbateri publice înainte de a se merge mai departe. Iată care sunt principalele probleme semnalate.
Nimeni nu știe exact ce suprafețe sunt în joc
Documentația nu include planuri, spun peisagiștii și vedem practic primul semnal de alarmă. Amplasamentele sunt enumerate doar prin nume, de eemplu parcuri, artere, scuaruri, școli, însă fără delimitări clare și fără suprafețe individuale pe obiectiv.
Asta înseamnă că nici ofertanții, nici publicul, nici specialiștii nu pot verifica dacă numărul de lucrări prevăzute are sens în raport cu realitatea de pe teren. Totul se bazează pe suprafața brută a lotului, tratată uniform, indiferent de ce se află efectiv acolo.
Mai mult, din analiza cantităților prevăzute, aproximativ 65% dintre servicii au cantități identice pentru toate cele 8 loturi – deși cel mai mare lot are de 4,2 ori suprafața celui mai mic. Aceeași cantitate de decompactare a solului e prevăzută, de pildă, atât pentru un parc de 50 de hectare, cât și pentru unul de 12.
Îngrijirea parcurilor nu prea ține cont de ecosisteme
Modelul de gestionare propus reproduce practic ceea ce se face deja. Activitățile cu cel mai mare volum contractual sunt cosirea gazonului (între 10 și 19 treceri pe an pe suprafața totală a lotului) și curățarea frunzelor, cu o frecvență estimată de până la 73 de treceri pe an.
Problema e că frunzele și iarba cosită nu sunt gunoi, spun specialiștii. Ele sunt sursa principală prin care solul unui parc se regenerează natural. Colectarea lor integrală și sistematică sărăcește solul și distruge habitatul microorganismelor care îl țin în viață. Fără practici de tip mulching in situ (lăsarea selectivă a ierbii tocate sau a frunzișului pe sol acolo unde e posibil), spațiul verde capătă într-adevăr un aspect de îngrijit, însă esgte cu adevărat fragil ecologic.
Mulcirea există în documentație, dar apare sub denumirea de „mulci decorativ”, cu cantități fixe, identice pe toate loturile, indiferent de suprafață sau de tipul de vegetație. Compostarea e menționată ca opțiune, dar nu e un serviciu remunerat distinct, nu are specificații tehnice și nu există niciun indicator prin care să poți verifica dacă se și face.
Erbicide pe 326 de hectare pe an
Documentația prevede erbicidarea unor suprafețe de aproximativ 407.000 mp per lot, per an. La nivelul tuturor celor 8 loturi, asta înseamnă în jur de 326 de hectare de spații verzi tratate cu erbicide anual și peste 13 milioane de metri pătrați pe durata întregului acord-cadru.
Același document invocă principiul european DNSH („Do No Significant Harm”) și include un criteriu de evaluare a ofertelor care punctează cu 5% „metodologia pentru tratamente fitosanitare non-chimice”. Există o contradicție directă între ce se declară și ce se contractează.
Peisagiștii mai semnalează și absența oricăror restricții de aplicare în zone sensibile precum locuri de joacă, școli, maluri de apă, dar și lipsa unor specificații despre ce produse sunt permise sau interzise.
Udarea arborilor: un calcul care nu se închide
La o normă standard de 75 de litri per exemplar per intervenție, cantitățile de udare prevăzute în documentație ar echivala cu aproximativ 49.000–73.000 de metri cubi de apă pe an, la nivelul întregii licitații, și cu undeva între 54.000 și 81.600 de ore de muncă pe an, exclusiv pentru această operațiune.
Ca să fie mai concret: pentru Parcul Kiseleff, cantitățile prevăzute implică aproximativ 123.000 de udări pe an. Raportat la personalul minim solicitat pentru acel lot, asta ar însemna că între 6 și 14 persoane ar trebui să se ocupe exclusiv de udat arbori pe toată durata sezonului cald – din totalul de aproximativ 18 muncitori prevăzuți pentru tot lotul.
Fie cantitățile sunt supradimensionate, fie personalul e subdimensionat, consideră autorii scrisorii deschise. Documentația nu lămurește care e cazul. Iar udarea se face exclusiv manual, cu furtunul, fără saci de udare sau sisteme de picurare temporară, deși acestea ar reduce semnificativ atât consumul de apă, cât și efortul de muncă.
Specii de plante care nu se potrivesc locului
Peisagiștii au analizat și catalogul de specii propus pentru plantare și au identificat câteva alegeri greu de justificat.
Cimișirul (Buxus sempervirens) e afectat sever de molia buxusului, un dăunător care i-a decimat populațiile din toată Europa în ultimii ani. A-l planta pe scară largă în spații publice înseamnă că vor trebui utilizate tratamente fitosanitare repetate, iar primăria se poate aștepta oricum la pierderi.
Oțetarul (Rhus typhina) e o specie predominant arbustivă în condițiile climatice ale Bucureștiului, cu lemn fragil și tendință puternică de a se extinde prin lăstari subterani. Documentația îl solicită sub formă de arbore condus pe un trunchi principal, o formă ornamentală dificil de menținut în practică.
În general, selecția favorizează specii cu nevoi intensive de întreținere, în locul unor specii robuste, adaptate climei urbane, care ar costa mai puțin de gestionat pe termen lung.
Lucrările realizate de firma câștigătoare ar fi greu de controlat și penalizat
Documentația prevede penalități financiare pentru neconformități. Pe hârtie, firesc. În practică, la 216 hectare distribuite pe 8 loturi și sute de amplasamente, cu zeci de tipuri de activități și frecvențe ridicate, capacitatea primăriei de a verifica efectiv ce se execută pe teren e limitată. Fără raportări geolocalizate, fotografii cu marcaj temporal sau alte instrumente digitale de monitorizare, o mare parte dintre abateri nu vor fi detectate, iar penalitățile se vor dilua față de neconformitățile reale.
Peisagiștii mai semnalează și câteva erori formale: la unele servicii, cantitatea minimă depășește cantitatea maximă, același serviciu apare cu unități de măsură diferite de la un lot la altul, iar catalogul de specii nu acoperă toate codurile de lucrări prevăzute.
Ce solicită specialiștii
Punctul de vedere semnat de cele 15 organizații și asociații profesionale solicită primăriei suspendarea procedurii de atribuire și organizarea unei dezbateri publice înainte de finalizarea documentației.
Printre recomandările concrete se numără publicarea planurilor cu delimitarea exactă a suprafețelor, corelarea cantităților cu dimensiunea reală a fiecărui lot, reducerea erbicidării și prioritizarea metodelor non-chimice, introducerea compostării ca serviciu distinct și remunerat, reconsiderarea selecției de specii și dotarea contractorilor cu echipamentele necesare activităților prevăzute, printre care utilaje de decompactare și tocătoare pentru deșeuri vegetale, care lipsesc din lista minimă obligatorie.
Documentul integral, cu toate anexele de calcul, poate fi citit aici.
