Dimineața, pe răcoare, stau față în față cu Nicu Ștefănuță, pe terasa unui hotel din nordul Bucureștiului. A coborât rapid din cameră, trăgând după el un troler enorm și un rucsac. Este pe fugă, umblă din oraș în oraș, pentru a-și face campanie pentru alegerile europarlamentare. Înainte de a pleca spre Iași, a fost de acord să-mi răspundă la câteva întrebări, așa că, zgribuliți de frig, discutăm despre câteva teme de pe agenda lui, care țin de dezvoltarea durabilă și sănătoasă a societății românești și care-l preocupă constant.
Este obosit, se vede cu ochiul liber, însă încearcă să mascheze asta printr-o vibrație pozitivă și o energie molipsitoare. Vorbește direct și apăsat, știe ce ar trebui să facem, iar multe dintre problemele ridicate de generația tânără își găsesc alinare măcar și numai prin recunoașterea lor. Nicu Ștefănuță, în acest moment primul europarlamentar verde român, membru al Comisiei de Mediu, Sănătate Publică și Siguranță Alimentară (ENVI), cunoaște aceste probleme și propune câteva soluții, pe care le-a reunit într-un program electoral.
Chiar dacă duce o luptă inegală cu partidele pentru accesul în Parlamentul European, Nicu Ștefănuță se declară încrezător în șansele lui. Mi-a plăcut că nu are aluat de politician, ci are mai degrabă alura unui om preocupat, a unui cetățean dornic să se implice în binele cetății.
Cum este să fii singurul europarlamentar verde din România? Ce te-a determinat să alegi această familie europeană? Crezi că zona de mediu este o preocupare printre români?
Nu-mi place să fiu singurul europarlamentar verde din România, mi-ar plăcea să fim mai mulți, dar cineva trebuie să înceapă de undeva, în mod serios, în mod asumat. Mi-am asumat acest rol, am vrut și înainte când eram în USR să facem parte din această familie europeană, dar din păcate majoritatea a ales altă cale, iar partea asta progresistă verde a cam dispărut din acel partid. După mine, ea trebuie recuperată, trebuie investit într-o forță reală verde, care are și componente progresiste. Mișcarea verde din Europa nu este doar despre ecologie, are mai multe componente, este și despre drepturi civile, despre justiție, despre integritate și cumva mă bucur că am bifat aceste elemente și pot să fac această campanie în numele mișcării verzi. Sper, astfel, ca – în urma unui succes pe care mi-l doresc și pe care contez – să formăm o adevărată mișcare verde în România. Zona de mediu și calitatea vieții sunt preocupări pentru români. Oamenilor nu le convine să se îmbolnăvească de la aerul prost, nu le convine ca și copiii lor să se îmbolnăvească, să dezvolte tot felul de afecțiuni. Nu le convine să mănânce alimente cu pesticide și să beneficieze de transport public prost. De toate aceste elemente le pasă românilor și de aceea aceste probleme sunt parte din programul meu, care este un program pur verde până la urmă.
Cum este să fii progresist într-o țară conservatoare?
Este minunat să fii progresist într-o țară conservatoare. Pentru că nu sunt singur. Sunt mulți progresiști, care nu mai vor să se ascundă. Suntem destul de mulți în țara asta și trebuie să avem și reprezentare.
Există o masă electorală pentru un potențial partid verde în România?
Există o masă mare electorală și pentru verde, și pentru progresism, cele două politici care cam lipsesc acum în România. Așa că îmi doresc să reunesc acest electorat și să le dau oamenilor ocazia să aibă pentru cine vota.
Sub umbrela unui partid?
Este prea devreme să spun acum, pentru că ar trebui să avem discuții după alegeri, în funcție de rezultate, de participarea la vot și de alte aspecte. Deocamdată, platforma este ”independent, dar nu singur”. Am alături de mine tot felul de mișcări civice și voluntari. Asta încerc să fac alături de această organizație care numără acum circa 1.000 de persoane.
Cum se văd problemele de mediu ale României (poluare, tăieri ilegale, deșeuri, etc.) de la Bruxelles?
Avem foarte multe infringement-uri, peste 23 deschise și avansate în tribunale și încă alte câteva zeci care sunt în stadii incipiente. Deci, se văd rău problemele de mediu. Este ca și cum nu ne prea pasă. Nu nouă, nu populației, ci guvernanților.
Cum ne pot ajuta directivele venite de la Uniunea Europeană în această direcție?
Foarte clar. Uite, o directivă pentru care am lucrat în mod direct, cea care privește calitatea aerului. Poți da în judecată primăria dacă te îmbolnăvești din cauza calității aerului, sau poți primi despăgubiri, sau orașele vor fi obligate să reducă standardele de poluare. Să nu uităm că avem această problemă în Cluj, în Sibiu, în Iași. în Târgu-Mureș, etc. În multe orașe ale țării este o mare problemă de calitate a aerului.
Ia România măsuri în ceea ce privește protecția mediului?
Dacă îi convine, uneori ia acest măsuri, dacă nu-i convine, nu ia. Chiar și acel proiect cu RETURO, cu ambalajele, a durat ceva vreme. E bine că s-a implementat, nu este un sistem perfect, dar este un început. Mi-ar plăcea pe partea de ambalaje să facem un pic mai mult, mi-ar plăcea să împingem un pic îmbuteliatorii să folosească mai mult plastic reciclat sau materiale biodegradabile.
Ce progrese se pot face în următorii ani și unde?
Am câteva deja. Am menționat partea de împachetare și îmbuteliere. Văd o oportunitate pe partea de pesticide. Acolo a rămas o poveste neterminată pentru că dreapta politică și extrema dreaptă au atacat. Mai văd partea de deșeuri bineînțeles și de managementul integrat al deșeurilor. Văd și partea de transport public ca o mare oportunitate. Mai mult transport public nepoluant, cu stimulente pentru cetățeni, gratuitate, chestii care să facă oamenii să apeleze la transportul public și să nu mai ia mereu mașina.
Cum vezi tu situația din orașele noastre?
Foarte proastă. Am fost în foarte multe orașe ale țării și văd că situația este foarte proastă. Se simte. Spre exemplu, Bucureștiul stă prost la calitatea aerului. S-au făcut câteva îmbunătățiri pe transportul public, a fost cumpărată flotă nouă de tramvaie după 50 de ani, dar este o picătură în ocean față de problemele care sunt în oraș. Bucureștiul este un oraș extrem de poluat, uneori are valori de poluare de Shanghai.
Unde crezi că stăm cel mai bine, în ce orașe? Ai putea da câteva exemple?
Hm. Mi-e greu să numesc. Stai să mă gândesc efectiv. Am fost și în celebrul Oradea, unde de fapt acoperirea verde este foarte mică pentru că au betonat cam tot pe acolo, dar măcar au introdus transport public ca lumea, tramvaie care vin la timp și circulă previzibil. Știu că la Brașov se încearcă încorporarea unei arii naturale, din cauza situației geografice, pentru că este într-o căldare stă destul de prost. La fel ca și Cluj-Napoca. Constanța stă bine pentru că are marea, dar stă prost pentru că nu are spații verzi, are un singur parc, Tăbăcarilor, și cam aia e. Nu pot să vă dau un exemplu de bună practică românească. Mi-aș dori să pot.
Care crezi că sunt direcțiile de dezvoltare corecte?
Verdele nu este numai despre ecologie, este și despre economie, deci cumva ar trebui să le împletim. Trebuie să facem deplasarea ieftină pentru oameni, printr-un transport public modern, confortabil și eficient, și să asigurăm locuitorilor din orașe cât mai multe spații verzi. Eu am o politică care se numește ”un pom pe om”, adică atâția copaci ar trebui să fie într-un oraș cam câți oameni trăiesc acolo. Cred că ar fi o direcție foarte, foarte bună și ar merge bine și cu economia. De ce? Pentru că tinerii și tinerele familii se stabilesc acolo unde au și calitatea vieții, nu numai joburi multe. În acest fel, s-ar împleti bine economia cu mediul.
Ce tip de politici susții în această zonă?
Am mai multe politici. În primul rând, transportul public gratuit, un model francez care s-a tot aplicat prin multe orașe și care își arată rezultatele și la noi, în Cluj-Napoca, unde există programul ”Vinerea verde”. Când transportul public este gratuit, toată lumea ia transportul public. Avantajele sunt că nu-și mai bat capul cu parcarea, nu se mai chinuie să cumpere bilete. L-ați văzut și pe Cîrstoiu aici în București că nu știa cum să cumpere bilet de Metrou, nu știa că se poate cu cardul. Susțin și politica ”un pom pe om”. Apoi, ”Revoluția mâncării bune”, adică interzicerea pesticidelor periculoase, cum ar fi neonicotinoidele. Și mai am alte politici care sunt sociale și care țin de criza locuințelor. Spre exemplu, nu avem locuințe sociale, nu avem locuri la cămine și ar trebui investiți mai mulți bani europeni în asta, ca să reducem presiunea locativă a orașelor.
Crezi că avem administrații care fac pașii corecți?
Avem! Unele fac pași corecți. Vă ziceam de Brașov, spre exemplu, mi se pare că Allen Coliban încearcă să facă lucruri bune. Mai sunt primari de comunce mici, spre exemplu la Ciugud, unde s-au făcut proiecte sustenabile bune. Mi-aș dori să avem mult mai multe exemple de bune practici.
Vedem tot mai des pericolul extremismului, atât în România, cât și în celelalte țări europene. Care este părerea ta cu privire la subiect? Ce i-ai transmite unui om care aude manipulări și nu are încredere în Uniunea Europeană?
Este nevoie de mai multă comunicare, de mai mult adevăr din partea noastră. Noi, politicienii, trebuie să arătăm și alternativă. Din păcate, extrema dreaptă a fost mai deșteaptă decât noi, mai rapidă pe internet, pe Tik-Tok. Ne-a bătut, inclusiv cu bani de afară. Și acum trebuie să ne luăm revanșa. Am văzut ce vrea extrema dreaptă: vrea interzicierea avortului, interzicerea unor drepturi civile. Nu, mulțumesc! Trebuie să punem degetul mai tare pe pericolele extremei drepte, eu le zic și fasciști uneori, pentru că unele politici sunt fasciste.
Pe de altă parte, ce i-ai spune unui om îngrijorat – poate de criza climatică, poate de războaie?
Eu sunt tată și spun că ar trebui să ne gândim la generațiile care vin, la ce Românie, la ce Planetă le lăsăm lor. Să le dăm tinerilor un motiv să rămână aici, că toți sunt cu bagajele făcute. Poate oamenii în vârstă nu simt atât de mult politicile astea verzi, dar să se gândească și la copiii lor, pentru că ei sigur le simt. Fetița mea are 4 ani, ce-i las ei, cum arată Planeta, cum arată țara, cum arată orașul?
Cum ne poate ajuta Uniunea Europeană?
UE ne ajută cu bani, dar poate că uneori ei nu se văd pentru că sunt blocați de lipsa reformelor. Dar, Uniunea ne ajută și cu drepturi – spre exemplu, calitatea aerului este un drept dat de Uniune direct cetățenilor. Mai sunt exemple, precum Legea Refacerii Naturii, pentru care ne-am bătut foarte tare – și ăla este un drept. Pentru că spune să nu mai tăiem spații verzi până în 2030.
Care sunt prioritățile tale în Parlamentul European?
Mediul, evident. Continuarea Green Deal, care este o politică atât de mediu, cât și economică. Eu m-am ocupat de buget, de banii Uniunii și este o funcție tare să împarți banii UE unde trebuie. Deci, mediu și economie. Trei, voi continua pe domeniul social, pe criza locuințelor și pe sănătatea mintală. Este un domeniu la care țin foarte mult și este problematic în România. La noi, sănătatea mintală este secundară cumva, ca și cum nu face parte din sănătatea omului. O să-ți vorbesc despre primele lupte pe care le voi avea dacă voi fi reales europarlamentar. Vreau să particip la redeschiderea dosarului privind Regulamentul SUR pentru reducerea consumului de pesticide. Este o rană acolo, au reușit să ne învingă și aș vrea ca pesticidele periculoase să fie interzise. Iar a doua luptă va fi pentru obținerea mai multor fonduri pentru locuințe sociale. Suntem într-o criză și foarte puțini tineri din România își mai permit o casă. Trei, sănătate mintală, este o luptă pe care o duc și personal și profesional. Investițiile în sănătate mintală aduc mari beneficii țării, îți aduc oameni mai încrezători, mai bine cu ei înșiși, care pot lucra. Generațiile tinere își recunosc problemele mult mai bine. Pentru generațiile mai în vârstă, există încă acest stigmat că dacă ai o problemă psihologică înseamnă că ești ”nebun”.
