Într-un moment în care sustenabilitatea este adesea redusă la etichete, certificări și produse „verzi” gata ambalate, Mind Over Mater – ediția cânepă a ales o abordare radical diferită: întoarcerea la material ca proces, nu ca rezultat final.
Derulat între octombrie și decembrie 2025 la Biblioteca de materiale MATER – Nod Makerspace, proiectul a pus cânepa industrială în centrul unui proces de cercetare aplicată, explorare tactilă și experiment colectiv. Departe de discursuri abstracte, participanții au lucrat direct cu fibra: au atins-o, au mirosit-o, au presat-o, au combinat-o cu alte materiale, au greșit și au reluat procesul.
Trei workshopuri hands-on, coordonate de cercetători și practicieni din București, Vilnius și Barcelona, au explorat cânepa ca material tradițional, resursă contemporană și bază pentru biomateriale, iar proiectul s-a încheiat cu o conferință internațională dedicată bioeconomiei bazate pe cânepa industrială. Rezultatele – mostre, prototipuri, documentații – rămân accesibile publicului în biblioteca MATER, ca arhivă vie de cercetare artistică și tehnică.
Am vorbit cu Ina Dumitriu, coordonatoarea proiectului Mind Over Mater – ediția cânepă, despre ce înseamnă să construiești un cadru de lucru în jurul materialelor regenerative, să fii simultan organizator și participant activ și despre ce rămâne după un astfel de proiect, dincolo de mostre, evenimente și rezultate vizibile.
1.
În workshopuri, cânepa nu a fost prezentată ca „material sustenabil” în sens abstract, ci ca fibră, textură, rezistență. Cum a fost pentru tine această întâlnire directă cu materialul și ce ți-a schimbat în felul în care înțelegi relația dintre teorie, design și lucru manual?
Ina Dumitriu: Interacțiunea directă cu materialul a fost nu doar una foarte plăcută, ci și unul dintre scopurile acestor workshopuri, în primul rând pentru că este o abordare foarte fun. Este un mod de a învăța intuitiv, asemenea unui copil. Această abordare le permite participanților să exploreze liber, urmând ca apoi, prin discuții deschise, să readucem totul în context și să ne punem întrebări precum: am putea produce în serie?
De asemenea, îmi place să scot oamenii din acest mediu curat și abstract și să observ cum reacționează atunci când sunt puși față în față cu un proces de producție murdar și anevoios. Din punctul meu de vedere, producția și prelucrarea materialelor sunt procese gălăgioase și generatoare de reziduuri, de care suntem, în mod normal, separați atunci când interacționăm doar cu produsul finit.
2.
Ai coordonat un proiect complex, cu invitați internaționali, dar ai lucrat și cot la cot cu participanții, în matrițe, teste și prototipuri. Ce a fost mai dificil: să ții lucrurile împreună ca project manager sau să accepți nesiguranța și eșecurile inerente procesului de experimentare ca maker?
Ina Dumitriu: Rolul de project manager nu este cel mai natural pentru mine, dar mi-l asum pentru că îmi doresc foarte mult ca proiectele pe care le inițiez să se întâmple, deoarece văd valoare în ele atât pentru mine, cât și pentru public. Prin urmare, sunt pregătită să îmi asum tot ceea ce vine la pachet cu acest rol.
Ceea ce îmi este însă foarte greu este să fac un pas în spate atunci când vine vorba de procesul de making și să le permit participanților să învețe în propriul ritm și să ducă experimentarea în direcțiile pe care și le doresc. Pe tot parcursul workshopurilor m-am întrebat dacă structura acestora este una potrivită, dacă fiecare participant învață cât mai mult sau dacă reușește să ia ceva valoros din proces.
3.
În cele trei workshopuri cu invitați din București, Vilnius și Barcelona, cânepa a trecut prin contexte foarte diferite: tradițional, hibrid cu plastic reciclat, apoi integrată în biomateriale. Ce diferențe ai simțit între aceste moduri de lucru și ce ți s-a părut cel mai provocator în a găsi un echilibru între control, intuiție și colaborare?
Ina Dumitriu: Fiecare workshop a avut propria energie, dată atât de felul în care am interacționat cu materialul, cât și de specialiștii care s-au alăturat proiectului. Din postura de facilitator, a trebuit să găsesc acel echilibru fin între control și explorare liberă, deoarece ambele sunt importante din punctul meu de vedere.
Dacă procesul este prea rigid, participanții nu ajung să își întărească „mușchiul” creativ, iar dacă totul este lăsat complet liber, lipsa de structură îi poate face nesiguri sau nefocusați pe un rezultat final. Colaborarea se leagă aproape de la sine atunci când este încurajat lucrul în echipă.
Ceea ce a funcționat pentru mine, în cele din urmă, a fost încrederea: să ai încredere că participanții au tot ce le trebuie pentru a reuși să ajungă la un rezultat bun. Această încredere îmi permite să renunț la o structură mult prea rigidă a workshopului și să le ofer participanților spațiul necesar pentru a naviga procesul folosindu-și propria intuiție și imaginație.
4.
La final, mostrele rămân în MATER, iar conversația continuă prin oameni, idei și colaborări. Dacă ar fi să rezumi Mind Over Mater – ediția cânepă nu ca proiect, ci ca experiență personală, ce ai spune că ai învățat despre timp, răbdare și lucru colectiv cu materia?
Ina Dumitriu: Despre timp, am învățat că anumite materiale pot fi relevante și în prezent, așa cum au fost și în trecut. Cânepa este unul dintre acele materiale care oferă foarte multe posibilități și pentru care există un interes crescut atât din partea consumatorilor, cât și a producătorilor.
5.
În workshopuri, cânepa a fost lucrată direct: fibră, miros, textură, presare, uscare. Ce a însemnat pentru tine lucrul efectiv cu materialul și cum crezi că se schimbă înțelegerea unui material atunci când îl atingi, îl testezi și îi vezi limitele, nu doar aplicațiile finale?
Ina Dumitriu: Când au șansa să lucreze cu un material, participanții capătă un alt fel de cunoaștere. Pentru a înțelege, cu adevărat, toate proprietățile unui material, ai nevoie de cunoștințe de chimie și fizică la un nivel la care nu toată lumea are acces. Legături moleculare și reacții între componente pot fi înțelese și intuitiv, în momentul în care putem observa efectele lor. Când ai șansa să lucrezi cu mâinile capeți nu doar această înțelegere intuitivă a materialului, dar și un respect pentru proces și oamenii care fac asta zi de zi.
6.
Pe parcursul atelierelor au apărut multe încercări ratate, ajustări și momente în care „nu funcționează”. Cum ai trăit aceste eșecuri ca parte a procesului și ce rol joacă ele, din punctul tău de vedere, într-o cultură a designului și cercetării sustenabile?
Ina Dumitriu: Eșecul în procesul științific este doar o șansă de a învăța. Când experimentezi cu un material, a greși este inevitabil, însă învățăturile pe care le poți trage din acel eșec sunt în sine valoroase. Din acest motiv, am cerut participanților să documenteze tot procesul și să includă, inclusiv, ce nu a mers și ce au învățat din asta.
7.
Un rezultat important al proiectului este faptul că mostrele realizate rămân în biblioteca de materiale MATER. De ce este important ca aceste materiale să fie păstrate, arhivate și accesibile publicului și ce poate învăța cineva care vine pentru prima dată să le vadă, să le simtă și să le înțeleagă?
Ina Dumitriu: Cel mai mult îmi doresc să primească în biblioteca „Exploratori”, din egoism mai mult, pentru că și eu mă consider un explorator și mi-am dorit mult un loc în care să pot descoperi lucruri despre care nu știam că există. O bibliotecă de materiale este foarte utilă pentru cineva care știe ce caută: pentru arhitecți care caută materiale pentru proiecte sau pentru un student care vrea să treacă cursul de rezistența materialelor. Dar cel mai fun este pentru cineva care vrea să fie surprins. Sunt multe materiale cu proprietăți incredibile. Într-o lume ideală, le-am avea pe toate în bibliotecă.
Apoi vine partea de creare a propriilor materiale, în special din reziduuri. Biomaterialele au plecat de la această idee de a transforma ceva ce consideram „gunoi” în ceva nou și util. Aceste materiale diferă de la regiune la regiune, pentru că fiecare comunitate ar folosi ce are la îndemână. Din păcate, în prezent aceste materiale ajung să fie scumpe, deoarece nu avem un sistem eficient de a le produce. Încă…
8.
MATER funcționează ca un spațiu deschis, unde accesul la materiale și cunoaștere este gratuit. Cum vezi rolul unei biblioteci de materiale în educația informală și în formarea unei relații mai conștiente cu resursele, mai ales într-un context în care materialele sunt adesea „invizibile” pentru utilizatorul final?
Ina Dumitriu: O bibliotecă de materiale are rolul de a colecta, organiza, conserva și face accesibilă o gamă cât mai variată de mostre fizice (textile, materiale de construcții, finisaje, plastice, dar și experimentale) pentru specialiști precum designeri, arhitecți, ingineri sau studenți. Aceasta facilitează inovația, explorarea tactilă și alegerea informată a materialelor, oferind acces la detalii tehnice și sustenabile.
Avem atât de multe materiale care ne fac viața considerabil mai ușoară și mi-aș dori să pun lumina pe ele, deoarece vorbim de industrii întregi și științe despre care nu suntem conștienți că există.
9.
Privind în ansamblu, Mind Over Mater – ediția cânepă a fost despre timp, lucru colectiv și experiment. Ce ți-ai dori ca oamenii care ajung în MATER, poate la luni sau ani după încheierea proiectului, să ducă mai departe din această experiență?
Ina Dumitriu: Aș vrea, în primul rând, să plece cu câteva cunoștințe despre cânepă, deoarece sunt sigură că și peste 100 de ani va fi un material folositor. Și sper din tot sufletul ca mostra de piele din kombucha (realizată din scobi) să nu mai miroasă, în continuare, vag a oțet.
10.
Proiectul s-a încheiat cu o conferință internațională despre bioeconomia bazată pe cânepa industrială și cu o arhivă digitală a proceselor. Privind în ansamblu, ce crezi că aduce Mind Over Mater – ediția cânepă în conversația despre materiale regenerative din România și ce pași concreți ar trebui să urmeze acest demers?
Ina Dumitriu: La conferința de final a proiectului am reușit să aducem în sală oameni din foarte multe domenii, dar în special experți în cânepă. Oameni care lucrează cu cânepă și care fac cercetare în domeniu. Aceștia cer un context legal care să-i încurajeze să înainteze atât în cercetare, cât și să le ofere un avantaj pentru producția în masă, pentru a putea populariza materialele pe bază de cânepă. Evident că noi nu putem crea legislație, dar, aducând tema în discuție unui public cât mai larg, putem crește și mai mult interesul față de aceste materiale.
Conferința internațională „Bioeconomia bazată pe cânepa industrială” poate fi urmărită aici: https://www.youtube.com/watch?v=0l7qOCXUp2k
