Sorin Elisei, director Energie și Sustenabilitate la Deloitte România, este de părere că piața energiei verzi din România este influențată, determinată și condusă de nevoia companiilor de a-și reduce costurile.
”Cred că ați văzut zeci de știri cum fabrici, uzine sau parcuri logistice își instalează panouri fotovoltaice. Le instalează pentru că în urma acestei acțiuni le scade factura la energie. E un business case simplu”, subliniază expertul în cadrul unui interviu acordat GreenCommunity.
Pe de altă parte, Sorin Elisei consideră că țara noastră investește în zona verde determinată de fondurile europene, nu pentru că îi face mare plăcere. ”În România, verdele este perceput ca un cost, ca o povară, ci nu ca o oportunitate”, punctează oficialul Deloitte.
Sorin Elisei vine și cu o perspectivă dură în privința dependenței României de gazul rusesc, explicând că ”în iernile geroase, cu temperaturi de minus 20°C, țara noastră nu poate rezista fără gazul din Rusia”
Specialistul în energie și sustenabilitate mai detaliază în interviul acordat GreenCommunity opiniile sale cu privire la nivelului de eficiență a sistemul energetic din România și cât de fezabil este noul mecanism de semi-reglementare a pieței de energie, valabil de la 1 ianuarie 2023.
GreenCommunity: Cum arată, la începutul anului 2023, peisajul energetic european?
Sorin Elisei: “Sunt de părere că peisajul energetic european este dominat de efectele crizei determinate într-o mare măsură de războiul din Ucraina și de felul în care, în continuare, Uniunea Europeană încearcă, după ce a trecut de această iarnă ajutată și de temperaturile mult mai blânde, să programeze iarna viitoare. În esență, peisajul arată că mai avem, încă, multe provocări legate de această îndepărtare de dependența față de combustibilii fosili din Rusia”.
GreenCommunity: Cât de multă importanță acordă Europa tranziției către energia regenerabilă? Poate fi energia regenerabilă o soluție împotriva crizei energetice?
Sorin Elisei: “Eu cred că pe termen mediu și lung este aproape singura soluție. Cred că Uniunea Europeană, prin REPowerEU, încearcă să accelereze această tranziție. În planurile inițiale, anunțate prin Fit for 55 în vara anului 2021, deci înainte de războiul din Ucraina, existau niște ținte și niște ambiții crescute față de performanța anterioară. E clar că, după războiul din Ucraina, Uniunea Europeană își dorește să accelereze această tranziție și să asigure mai rapid mai multă energie regenerabilă, care să fie efectiv utilizată în sistem până în 2030”.
“Un lucru interesant este, poate independent de ce se întâmplă în Ucraina, ceea ce au făcut S.U.A. cu acel Inflation Reduction Act: un pachet de ajutor, un pachet de măsuri care se apropie de 370 de miliarde de dolari, fiind legat de promovarea aceleiași tranziții, cu un scop foarte bine determinat pe anumiți vectori. Dincolo de energie regenerabilă vorbim, de fapt, despre hidrogen și vedem că Uniunea Europeană începe să aibă în S.U.A. un soi de competitor pe o piață globală care, ca și trend, se duce din ce în ce mai pronunțat”.
“De ce spun mai pronunțat? Acum 2, 3, 4 ani vorbeam de tranziție, am început să vorbim despre Green Deal, și am început să vedem că statele și comunitățile încep să pună și bani jos pentru aceste planuri. Acest lucru este, din punctul meu de vedere, cel mai practic indiciu că tranziția se va și întâmpla. Odată ce ai un plan bine determinat, odată ce ai asigurat finanțarea pentru acel plan, nu văd cale de întoarcere. Din nou, trebuie să ne uităm puțin la orizont, la ambiții, dacă reușim până în 2030 să facem ceea ce ne propunem și, până la urmă, dacă reușim până în 2050 să atingem acea țintă de net zero”.
GreenCommunity: Cât de realist pare în acest moment Pactul Verde European, care vizează neutralitatea climatică până în 2050, și în ce fel va afecta acesta producția și consumul de energie în blocul comunitar?
Sorin Elisei: “Ce observ eu, din experiența practică de a lucra cu diverși clienți din sectorul energetic care au planuri destul de ambițioase în ceea ce privește decarbonarea, când vorbim de România, unde “verdele” nu este foarte bine privit din perspectiva asta, este că se încearcă planificarea resurselor umane și financiare ca să se întâmple anumite proiecte. Ce bariere vedem noi? Vedem bariere de reglementare – în continuare, nu sunt foarte multe lucruri clarificate din perspectiva companiilor private”.
“Trebuie să înțelegem că o companie investește niște bani pe un cadru de reglementare stabil. Atunci, cadrul de reglementare trebuie urgent modificat și îmbunătățit. În al doilea rând, accesul la tehnologie: acum, noi vorbim despre multe programe de finanțate, despre multe planuri ambițioase și, din interacțiunea cu clienții noștri, aflăm că în acest moment, dacă tu comanzi un simplu transformator de stație care îți permite să pui un parc fotovoltaic în funcțiune, aștepți un an, doi ani, poate chiar trei. Avem aceste probleme de disponibilitate ale unor materiale care pot fi considerate foarte simple: transformatoare, turbine, pale sau panouri fotovoltaice. Sunt multe lucruri care, în momentul în care vrei să faci un proiect, trebuie să le planifici, dar trebuie să le și comanzi și să și vină, astfel încât să le instalezi la timp”.
“Fac legătura cu aceste deficite de pe lanțurile de aprovizionare și spun că cea mai mare amenințare pentru țintele din 2030 sunt cele legate de disponibilitatea materialelor și a echipamentelor”
Sorin Elisei
”Trebuie să începem să ne mai gândim că, dacă toată lumea începe să construiască în 2024-25, atunci vom avea o criză și de resurse umane, de oameni care efectiv să instaleze și să contribuie la realizarea proiectelor. Personal, cred că dacă nu schimbăm în mod radical abordarea aceasta legată de lanțurile de aprovizionare, mai degrabă în 2035 o să atingem țintele pe care ni le dorim în 2030”.
GreenCommunity: În ce măsură reușește România, la momentul actual, să-și satisfacă necesarul energetic din producția internă și cât de eficient sunt exploatate propriile resurse naturale?
Sorin Elisei: “E un fapt bine cunoscut că România a devenit importatoare de energie. În principal, pe balanța resurselor primare de energie, noi eram importatori și de țiței, și de gaze naturale. Am devenit încet-încet și importatori de energie electrică și, dacă ne uităm din perspectiva asta la anumite cifre, putem să vedem că în unele momente, dintr-un vârf de cerere de, să zicem, 7.500 – 8.000 MW, ne lipsesc peste 2.000 MW. Atunci, e clar că avem o dimensiune de dependență față de astfel de importuri, care se accentuează”.
“În 2021, înainte de războiul din Ucraina, începuseră să apară primele semnale de criză pe piață, determinată de această lipsă de capacitate de producție, în sensul în care au venit importurile și au acoperit cererea la un preț mai ridicat, în acel context. Pe viitorul apropiat, multe țări din regiune vor avea un deficit de producție”.
“Întorcându-ne la balanța noastră internă, este clar că, dacă ne uităm la mix, avem energie hidro, nucleară, avem regenerabile, gaz, care contribuie destul de important în acest moment la stabilitatea rețelei și, bineînțeles, avem și cărbunele. E un fapt dovedit că randamentul centralelor pe cărbune, în România, este unul foarte mic, în contextul în care lignitul extras este de o calitate slabă, avem grupuri relativ vechi și, cu alte cuvinte, în momentul în care ne uităm din perspectivă tehnică, nu discutăm de intermitență, dar randamentul unor capacități de producție în energie regenerabilă este net mai mare decât capacități de producție din gaz și cărbune, care transformă materia primă de la input la output și duce la o serie de pierderi. Deci, eficiența sistemului este dată de vechimea parcului de generare”.
”Mai avem o problemă pe care puțini poate că o sesizează. Pierderile din rețelele electrice de transport și distribuție, care reprezintă peste 10% din producția de energie electrică a României. Când facem această balanță totală, ne uităm la eficiența unui sistem care nu a beneficiat de investiții semnificative și care trăiește în continuare de pe urma realizărilor din “Epoca de Aur”
Sorin Elisei
GreenCommunity: Cât de important este cu adevărat gazul rusesc pentru România?
Sorin Elisei: “Gazul rusesc este important pentru România în perioadele de iarnă, cu temperaturi foarte scăzute, minus 20°C. Sistemul românesc nu poate rezista fără gazul din Rusia”.
”Gazul din Rusia vine la o presiune foarte mare: este cel mai bun din perspectivă calitativă a ceea ce se găsește pe piață, din perspectivă de puritate. În momentul unei temperaturi de minus 20°C, gazul rusesc este cel care poate să țină sistemul în viața, fără să deconectezi consumatori”
Sorin Elisei
“Au existat perioade când am avut ierni dificile. Chiar și cu gaz rusesc, aveam probleme pe capetele terminale ale sistemului de transport, din cauza presiunilor mici. Sistemul românesc nu a fost proiectat să consume la presiuni mari pentru că el s-a dezvoltat “radial”, în jurul capacităților de upstream. În momentul în care un producător scoate la 6 bari, la 10 bari, la 20 de bari, având în vedere dimensiunea resursei și potențialul de exploatare și de comercializare, atunci avem, de fapt, 6 tipuri diferite de presiune în sistemul românesc de gaze”.
“Avem nevoie de gazul rusesc în contextul unei cereri care vine din rezidențial, din centralele care alimentează SACET-urile și, eventual, din partea unor consumatori industriali. Iarna aceasta și iarna trecută, pe fondul acestui preț semnificativ la gaze, noi avem un consum industrial în scădere. Pentru că, de fapt, consumul industrial este undeva la 30% din cerere, la un moment dat, pe iarnă, scăderea lui poate să însemne mai puțină presiune pe sistem”.
GreenCommunity: Am văzut ca iarna aceasta a fost una blânda în Europa. Temperaturile au fost destul ridicate. Există posibilitatea că România să se confrunte cu amenințarea unei penurii de energie în lunile următoare? Dar în iarna următoare?
Sorin Elisei: “Pentru că văd o scădere în zona de industrial, aș spune că nu. Când vorbim de penurie, operarea unor capacități de producție trebuie balansată automat prin reducerea consumului. Dacă am ajunge în situația în care nu am avea suficientă energie electrică, atunci există niște proceduri și niște directive cu privire la deconectarea unor mari consumatori industriali din anumite zone, precum: ciment, aluminiu, petrochimie – consumatorii mari”.
“Există o prioritate a deconectării, în așa fel încât consumatorul casnic este ultimul în această ierarhie care ar trebui să fie afectat. Bineînțeles că, atunci când decuplezi consumatorii industriali, de fapt decuplezi o sursă de venituri pentru buget, pentru companii, pentru oamenii care lucrează acolo. Nu este de dorit să ajungem acolo”.
“Mai avem un context: Republica Moldova. Am ajutat-o, o ajutăm și sper că o vom ajuta în continuare să facă față unor situații destul de dificile. Republica Moldova era destul de dependentă de anumite importuri de energie din Ucraina, care nu mai sunt posibile. Acum, e foarte flexibilă abordarea noastră ca țară pentru a-i putea ajuta. Și acesta ar putea să fie un factor care ar putea să afecteze negativ ceea ce se întâmplă pe piață”.
“Sunt anumite măsuri de eficiență energetică, clamate și la nivelul Uniunii Europene, și în țară, văzute ca un instrument care să ajute în contextul acesta. Dar, ceea ce am văzut eu în realitate pe piață este că marii consumatori industriali au închis temporar producția și în felul acesta au scăzut cererea și au ajutat sistemul”.
GreenCommunity: Ce impact a avut decizia de liberalizare a pieței de energie asupra consumatorilor? Cât de fezabil este noul mecanism de semi-reglementare a pieței de energie, care este valabil de la 1 ianuarie 2023?
Sorin Elisei: “E o discuție foarte lungă. Liberalizarea în România s-a făcut treptat și pe piețele de energie, și pe cele de gaze naturale. A fost făcută în anumite contexte în care prețurile erau pe o dinamică de scădere. Dacă ne uităm în istorie, față de prețurile reglementate în perioada 2015-2016-2017, ce s-a întâmplat după 2018 sau 2020? Eu am văzut un val de furnizori care au schimbat clienții din zona reglementată în zona liberalizată, oferindu-le prețuri mai mici”.
“Cu toate acestea, într-o piață liberalizată nu e de ajuns să te duci într-un context de preț în scădere și să muți toată piață, să o lași deschisă competiției, în circumstanța în care procedurile pe care le aplici și mecanismele de supraveghere nu sunt suficient de dezvoltate și nu sunt adecvate la contextul nostru. Ce s-a întâmplat după aceea? Au venit creșterile de prețuri. Unii reglementatori sau cineva din zona politică, atunci când văd că acele prețuri cresc, dau vina în primul rând pe piața liberalizată. Este o chestiune de cultură. Probleme au existat și în momentul liberalizării piețelor de energie din Europa. Doar că, liberalizând mai devreme, ele au reușit să treacă prin aceste mecanisme de auto-reglare”.
“Mă întorc către piața de astăzi, care este considerată a fi semi-reglementată. Uitați-vă ce se întâmplă acum, în România. Pe piața pentru ziua următoare sunt cotații la energie electrică. Ele oferă din perspectiva prețului de achiziție un preț mai bun decât acel plafon, cel puțin pentru consumatorii casnici”.
”Dacă ne uităm la prețurile de astăzi din zona de gaze, anunțate de oficialii comisiei cum că prețurile en-gros au scăzut și au ajuns mai mici decât cele care erau înainte de izbucnirea războiului din Ucraina, atunci vedem și o să vedem în următoarele luni tot mai multe discuții publice că de ce este acest preț reglementat atât de mare. Și atunci, ce o să facem? Din nou, ne vom muta pe reglementat și o să liberalizăm și o să facem acest efect pe care eu îl numesc <<dinți de fierăstrău>>”
Sorin Elisei
“Singurul instrument care oferă pentru investitori un semnal de preț adecvat și un stimulent pentru a investi este o piață liberă. Dacă vrem să ajungem înapoi în epoca RENEL-ului sau a CONEL-ului, în care, din nou, grupăm toate activele, facem încă o dată preț reglementat, ne întoarcem la energie cu o perspectiva a unui sector integrat pe verticală, cu un singur actor”.
“Vă garantez că vom ajunge exact în situația care a determinat toată lumea să spargă monopolurile de pe piața de energie și să liberalizeze piața. Cu alte cuvinte, în teorie, se vor face diferite transferuri între diferite tehnologii pentru a ajunge la un preț suportabil pentru consumatori. În practică, ceea ce încearcă Uniunea Europeană de câțiva ani, învățând din experiențele anterioare, este să sprijine consumatorul direct cu un ajutor financiar, decât să intre în piața de energie și să înceapă să reglementeze, să seteze tarife și diverse mecanisme prin care să extragă sau injecteze anumiți bani în anumite companii. Cu alte cuvinte, în loc să dau peste cap un sector, îl reglementez din perspectivă de funcționare, dar nu de prețuri”.
“Ce investiții se pot face în condițiile actuale de piață, investiții care are trebui să acopere deficitul de generare, de capacitate de producție, care ne-a adus aici. Ne vom învârti ca un hamster pe o roată și o să constatăm că nu ajungem nicăieri. Re-reglementarea pieței pune în pericol, din perspectiva mea, chiar investițiile de care avem nevoie ca să nu mai trăim într-un deficit energetic și într-un preț influențat de acest deficit”.
GreenCommunity: Cât de ușor este pentru un consumator să devină “prosumator” și în ce constă acest lucru?
Sorin Elisei: “Dacă ai bani și instalezi pe banii tăi, aștepți contractele și contorul bidirecțional. Dacă nu ai bani și încerci să apelezi la schemele de ajutor prin Administrația Fondului pentru Mediu sau alte instrumente, aștepți aprobarea dosarului de finanțare. Eu aș vedea și o altă problemă aici. Este adevărat că prosumatorul poate extrage niște bani dintr-o injecție în rețea și poate să-și acopere o parte din consumul lui. Să ne uităm, pe de altă parte, la problema în ansamblu. Valul de prosumatori va putea să acopere doar o parte din consumatorii din această țară, consumatori care nu reprezintă ca și pondere o pătură semnificativă”.
“Avem în continuare majoritatea facturilor pe 50 kW/oră, sau poate mai puțin de atât. Consumul de energie electrică, în orice condiții de eficiență, e un indicator, un indice de dezvoltare. Noi ajungem în acest moment să nu avem în anumite gospodării anumite electrocasnice pentru că oamenii nu și le permit din perspectiva de achiziție sau din perspectiva de factură plătită pentru energia electrică”.
“Ce ne spune Green Deal? Electrificare! Electrificarea înseamnă, de fapt, să cresc consumul de energie electrică din surse regenerabile și tot ceea ce fac – răcirea, încălzirea sau alte procese industriale – se mută din zona de combustibil fosil în zona de energie electrică. Și pe sectorul rezidențial vom avea mult mai multe mașini electrice. Consumul de energie electrică este estimat să crească foarte mult. Gândiți-vă numai la hidrogen. Noi am finalizat recent un studiu pentru o asociație. Pentru anul 2030, dacă vrem să atingem țintele legate de hidrogen în industrie și în transport, mai avem nevoie de 10 TW de energie electrică. Acei 10 TW s-ar duce exclusiv în producerea de hidrogen verde, în acele electrolizoare care, după aceea, produc acel hidrogen verde utilizat mai departe în diverse procese industriale sau acest sector al mobilității”.
GreenCommunity: Cât de dezvoltată este piața energiei verzi în România? Promovează autoritățile publice eficient utilizarea acestei energii?
Sorin Elisei: “Noi promovăm “verdele”, cred eu, din două motive. În primul rând, sunt companii sau oameni care înțeleg că “verdele” este o oportunitate. Și pe zona de costuri începuse să scadă înainte de acest război, pentru că, mai nou, mai toate materialele și echipamentele s-au scumpit.
Cred că ați văzut zeci de știri cum fabrici, uzine sau parcuri logistice își instalează panouri fotovoltaice. Le instalează pentru că în urma acestei acțiuni le scade factura le energie. E un business case simplu”.
“Piața verde în România este în acest moment influențată, determinată și condusă de această nevoie a companiilor de a-și reduce costurile operaționale, cheltuielile cu energie electrică”.
”O piață verde adevărată înseamnă dincolo de măsuri de stimulare a producerii de energie regenerabilă, stimulente în zona în care putem să producem componente, echipamente, putem să avem furnizori de servicii care să se subsumeze pe acest concept de verde. Energia electrică, ca și marfă, este doar o picătură din piața verde”
Sorin Elisei
“Să privim economia circulară, din perspectiva simplă a managementului deșeurilor. Și acolo este o piața enormă. Să ne uităm la transport, la mobilitate. Avem o piață enormă, vom avea mii de autobuze, troleibuze, tramvaie și sute de mii de mașini electrice importate. Din perspectiva asta, ai un lanț de valoare pe care îl cunoști și nu reușești să atragi investiții pentru că, în acest moment, verdele este perceput ca un cost, ca o povară, ci nu ca o oportunitate”.
“În al doilea rând, în condițiile în care Uniunea Europeană, prin toate instrumentele de finanțare, pune niște condiții cu privire la direcționarea investițiilor în verde și în digitalizare, piața noastră verde este, de fapt, dezvoltată de fondurile europene pe care România nu are altă alegere decât să le cheltuie în zona verde, deși văd că nu îi face mare plăcere.
“Acest lucru trebuie înțeles, totuși, și în contextul de dezvoltare în care suntem. Dau mereu exemplul Văii Jiului. Valea Jiului a avut atâtea strategii și atâtea programe suport de consiliere, legate de cum s-ar putea decupla de acest impact din zona carboniferă, și în continuare ne uităm la autoritățile centrale care zic ceva și autoritățile locale care vor să asfalteze drumurile din Valea Jiului. Aceasta este o preocupare normală, doar că Uniunea Europeană, ce să vezi, nu mai dă bani pentru drumuri în Valea Jiului, dă bani pentru investiții în zona această de regenerabil. Este doar un exemplu legat de faptul că noi nu înțelegem faptul că există o piață de verde și, în continuare, acționăm după principiul “văzând și făcând”.
Sorin Elisei este expert certificat în sustenabilitate și eficiență energetică, având o experiență de peste 18 ani în domeniul energetic. Expertiza sa acoperă arii precum definirea și implementarea planurilor de decarbonare, definirea de strategii de tranziție energetică și integrarea factorilor din domeniul ESG (environmental, social, governance) în planurile de dezvoltare a businessurilor. În prezent, deține funcția de director în cadrul echipei de consultanțăpe Energie și Sustenabilitatea Deloitte România.
