Foto: Shutterstock
- Aproximativ 127.000 de ONG-uri în România – în medie 6,7 entități la 1.000 de locuitori față de 9,4 media Uniunii Europene.
- Cele mai multe ONG-uri sunt în domeniul social – caritabil – 42.000 (o treime).
- Veniturile sectorului ONG (din 2022) înseamnă 1,51% din Produsul Intern Brut al României, în ușoară scădere față de 2015 (1,59%).
- Nivelul încrederii în ONG-uri este constant, la 50%.
- Principalele probleme cu care se confrunta ONG-urile: bugetul insuficient și resursa umană insuficientă
În România sunt aproximativ 127.000 de organizații neguvernamentale, care în 2022 aveau în jur de 127.000 de angajați și venituri totale de 21 de miliarde de lei (aproximativ 1,51% din PIB), conform studiului “România 2024. Sectorul neguvernamental. Profil, tendințe, provocări” realizat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) pentru a prezenta starea de ansamblu a domeniului ONG.
Ultimii ani au însemnat pe de o parte consolidarea încrederii populației în ONG-uri și implicit a donațiilor și sponsorizărilor către acestea, dar și provocări noi ca urmare a pandemiei Covid-19, a războiului din Ucraina sau a epuizării în care se simt foarte mulți dintre angajații din domeniu.
Raportul “România 2024. Sectorul neguvernamental. Profil, tendințe, provocări” a fost realizat cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
Raportul oferă date despre numărul de ONG-uri, rata de activitate a acestora, dimensiunea financiară a sectorului, funcționarea acestuia (organizarea internă, folosirea de voluntari, starea oamenilor din ONG-uri), relația dintre sector și societate (civismul sectorului, implicarea în proiectarea de politici publice, preocupările sectorului cu propriul său impact), provocările contemporane care se referă la recrutarea de personal, securitatea la locul de muncă, burnout, impactul invaziei rusești din Ucraina și prezentări specifice pentru câteva domenii de acțiune: cel social-caritabil, educațional, cel al organizațiilor religioase și sportive, cel al organizațiilor despre democrație, drepturile omului și guvernare și cel al organizațiilor pentru tineret.
“Cea de-a treia editie a raportului FDSC asupra sectorului neguvernamental arată maturizarea clară a acestui domeniu. Nivelul încrederii populației este stabil, donațiile cetățenilor și sprijinul companiilor cresc, numărul de noi ONG-uri înregistrate este unul constant, iar 70% dintre angajați se văd continuându-și cariera în organizatiile în care lucrează. De asemenea, același procent consideră că schimbă soarta oamenilor sau a societății. Pe lângă aceste date pozitive, vedem precaritatea sectorului: oameni care nu pot beneficia de servicii sau proiecte care nu se derulează din lipsă de finanțare, salarii sub media națională, angajați și voluntari care vorbesc despre burnout, un aspect la care trebuie să fim foarte atenți. Astfel, sperăm ca acest raport să fie un instrument util pentru cei interesați de sectorul ONG (lideri, membri, angajați, voluntari, autorități, companii) mai ales dacă ne gândim ca obținerea de informații utile domeniului reprezintă a doua cea mai mare provocare a liderilor ONG”, a declarat Ionuț Sibian, Director executiv FDSC.
Câte ONG-uri sunt în România
În ianuarie anul acesta, în Registrul Național ONG erau înregistrate 127.053 ONG-uri probabil active și 8.003 despre care se știe că sunt radiate, dizolvate sau în lichidare.
Dintre cele 127.000 de ONG-uri înregistrate, 106.433 sunt asociații, 19.046 – fundații, 1.529 – federații, 759 – uniuni, 37 – filiale ale unor organizații din afara României.
Astfel, România are o rată de aproximativ 6,7 entități la 1.000 de locuitori, sub media UE de 9,41 și sub țări ca Ungaria (13,8), Slovacia (7,2), sau Germania (7,6). Suntem însă la același nivel cu Portugalia (6,7) și peste Polonia (3,8), Grecia (0,4) sau Irlanda (5,2).
În ultimii trei ani s-a înregistrat un ritm de aproximativ 4.200-4.300 de înscrieri pe an în Registrul Național ONG.
Cele mai multe ONG-uri sunt în Harghita, Cluj, București, iar cele mai puține în Vaslui și Ialomița, raportat la dimensiunea populației. Predomină ONG-urile caritabile.
Raportat la dimensiunea populației, cele mai multe organizații sunt în București și zona de Nord-Vest. Astfel, sunt 10,6 organizații la 1.000 de locuitori în Harghita, urmată de Cluj (10,4), București (10,0), Sibiu (9,6), Maramureș (7,6), Bihor (7,2), Arad (6,9). La polul opus, cele mai puține sunt în Moldova și sudul României, mai exact în Vaslui (2,1 ONG-uri la 1.000 de locuitori), Ialomița (2,4), Călărași și Olt (2,6 ambele).
În ceea ce privește domeniile de activitate, cele mai multe ONG-uri sunt din zona social-caritabil (aproximativ 42.000, o treime din totalul ONG-urilor din Registrul Național), urmate de cele civice, de cultură, din educație, din domeniul business/profesionale, sportive.
Dimensiunea economică: Veniturile sectorului contribuie cu 1,51% la PIB-ul României.
ONG-urile obțin venituri din finanțări publice și private, donații sau sponsorizări și mai puțin din tranzacționarea de bunuri și servicii. Aproximativ 11% dintre organizații înregistrează venituri din activități economice, acestea acoperind până la 18% din totalul veniturilor la nivel de sector.
Cele mai frecvente trei surse de venit în 2023 au fost direcționarea a 3,5% din impozitul pe venit, cele din sponsorizare și donațiile individuale. În acest context, 2,4 milioane de persoane au solicitat direcționarea a 375 milioane de lei prin intermediul mecanismului 3,5%, de această sumă beneficiind 30.200 de organizații. De asemenea, 88.544 de companii (comparativ cu 34.811 în 2015) au sponsorizat domeniul cu 2.468 milioane de lei.
Astfel, veniturile totale obținute de ONG-uri au fost de peste 21 miliarde de lei la finalul anului 2022 – aproximativ 1,51% din Produsul Intern Brut al României, în ușoară scădere față de 2015 (1,59%). Veniturile domeniului sunt în creștere față de 2020-2021, dar în scădere comparativ cu 2019. Față de anul 2015, veniturile ONG-urilor au fost de aproape două ori mai mari.
În jur de 26% dintre ONG-uri nu au înregistrat deloc venituri în 2022. Majoritatea organizațiilor (54%) au înregistrat fie venituri mai mici 40.000 de lei, fie sub 200.000 de lei. Doar 20% dintre organizațiile care au depus bilanț contabil în 2022 au realizat venituri de peste 200.000 de lei.
De asemenea, 78% dintre respondenți au declarat că au fost nevoiți în ultimii trei ani să selecteze beneficiarii programelor din cauza lipsei resurselor necesare.
Problemele legate de precaritate sau insuficiență a resurselor au fost accentuate, în ultimii ani, de amenințări globale, printre care cele mai importante sunt pandemia Covid-19 și recesiunea economică.
“Având în vedere că o parte din măsurile care au avut o contribuție semnificativă pentru creșterea sectorului ONG au fost restricționate începând cu ianuarie 2024, precaritatea acestui sector va fi și mai vizibilă. Mai exact, redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit va fi aplicabilă exclusiv veniturilor din salarii și asimilate salariilor (eliminate și veniturile din străinătate), iar facilitatea fiscală privind sponsorizarea a fost eliminată pentru microîntreprinderi”, a explicat Ștefania Andersen, Director Operațional FDSC.
Sectorul neguvernamental ca angajator
Aproximativ 127.000 de rezidenți ai României sunt angajați în sectorul neguvernamental, ONG-urile care au angajați constituind o minoritate.
Cei mai mulți angajați din ONG-uri au vârsta până în 44 de ani, iar femeile predomină în majoritatea domeniilor ONG, potrivit Barometrul Liderilor ONG 2023 (BLO 2023) – sondaj parte a studiului FDSC. De asemenea, majoritatea angajaților au studii universitare de masterat sau doctorat.
Peste 80% dintre angajații din sector sunt mulțumiți și foarte mulțumiți de viața lor, iar peste 60% sunt mulțumiți de veniturile lor, conform Barometrului Membrilor, Angajaților și Voluntarilor ONG 2023 (BMO 2023) – sondaj care, de asemenea, face parte din studiul FDSC. Peste 70% dintre participanți ar vrea să-și petreacă restul carierei în cadrul organizației în care își desfășoară activitatea.
În raport cu salariul mediu net lunar, angajații din ONG sunt la un nivel inferior. Comparând cu datele INS pentru 1994-2022, reiese că între 2006-2012 salariile din ONG-uri s-au plasat peste mediile naționale, dar creșterea economică a condus la salarii medii practic egale cu media națională în 2013, mai mici în 2014-2015, iar începând cu 2016 salariile din ONG-uri au fost cu ⅙ – ⅕ mai mici decât salariul mediu național net. Diferențele dintre domenii nu sunt foarte mari, dar sunt trei care raportează sistematic salarii mai mici: sport, social/caritabil, cultură/artă.
Aproximativ 27% dintre respondenți lucrează 40 de ore/săptămână, iar 54% mai puțin de 40 de ore. Peste 50% dintre angajații din sector au două sau mai multe locuri de muncă având în vedere specificul activităților desfășurate și faptul că majoritatea organizațiilor lucrează pe bază de proiecte.
În jurul a 60% dintre angajați spun că lucrează și în afara sectorului ONG și având multe ore lucrate zilnic/săptămânal și salarii mici, angajații din ONG-uri sunt predispuși epuizării. De altfel, 46% dintre angajați au afimat că resimt un grad ridicat sau foarte ridicat de epuizare și 39% resimt un grad moderat de burnout.
Participarea cetățenilor: 1 din 3 români interacționează cu un ONG. 1 din 4 români a donat pentru un ONG în 2023
Participarea în asociații în România a crescut de aproximativ 2,5 ori în ultimii 30 de ani. Valoarea estimată pentru anul 1993 este de 13%, iar astăzi în jurul a 30% din populația României participă în asociații.
De asemenea, a crescut interacțiunea dintre organizațiile neguvernamentale și populație, arată datele din Barometrul Opiniilor despre Societatea Civilă 2023 (BOSC 2023) – sondaj parte a studiului FDSC si care evaluează atitudinile populației României despre sectorul ONG. De exemplu, anul trecut procentul cetățenilor care au beneficiat de serviciile unui ONG a fost dublu față 2016.
De asemenea, 24% din populație a făcut cel puțin o donație către ONG-uri (față de 21% în 2016), cei mai activi donatori fiind cei între 18-49 ani și cu studii superioare, conform BOSC 2023.
Valahia și Moldova sunt zonele din care s-a donat cel mai puțin, deși procentul celor ce au beneficiat de serviciile ONG din aceste zone a fost peste media națională. Dincolo de sprijinul direct pentru organizații neguvernamentale, românii au mai donat pentru persoane în nevoie (42% din respondenți) sau pentru alte cauze (17%), în timp ce 45% din populație a donat cel puțin o dată pentru biserică. De asemenea, 2% din populație a donat în ultimul an pentru susținerea unei publicații (ziar, revistă, publicație online)
Capacitatea sectorului de a influența agenda publică. Doar 1 din 5 ONG-uri a solicitat informații ori dezbateri publice.
Într-o proporție majoritară organizațiile nu fac parte din nicio structură națională (60%) sau europeană (80%) ceea ce determină o capacitate redusă a domeniului de a influența agende și decizii de politică publică. Însă 80% dintre respondenți susțin ideea creării unei forme reprezentative la nivel național pentru structurile asociative.
Pe de altă parte, jumătate dintre liderii de organizații au afirmat că nu au colaborat în proiecte cu instituții publice (ca beneficiari ori parteneri), iar 82% nu au folosit cele două instrumente legale esențiale pentru implicarea civică: solicitărea de informații (Legea 544/2001) și solicitărea de întâlniri pentru dezbateri publice pe marginea actelor normative (Legea 52/2003), conform Barometrului Liderilor ONG 2023. Același studiu arată că atunci când un ONG lucrează cu o instituție publică va folosi mai des instrumentele legale.
Aproximativ un sfert dintre organizații declară că au inițiat propuneri de politici publice.
Participarea foarte scăzută la procesul formal de luare a deciziilor se vede și din faptul că în 2022, doar 20% dintre actele normative puse în dezbatere publică de ministere au primit recomandări din partea societății civile și doar 12% au fost îmbunătățite. La nivel local, doar 10% dintre actele normative propuse dezbaterii au primit recomandări și doar 5% au inclus unele recomandări în forma finală.
Totodată în 2022, ONG-urile au solicitat întâlniri publice de dezbatere pentru doar 1% dintre actele normative inițiate de primării din municipiile reședință de județ, și pentru doar 4% dintre cele inițiate de ministere.
“Chiar dacă datele nu sunt optimiste, sondajul BLO 2023 arată existența unor ONG-uri mult mai implicate și mai capabile (ONG-uri resursă) să participe la politicile publice. Astfel, ONG-urile ar trebui să (re)învețe și să folosească constant mecanismele fundamentale de dialog cu instituțiile publice. De asemenea, autoritățile ar trebui să simplifice utilizarea acestor mecanisme, iar finanțatorii ar trebui să sprijine activ ONG-urile resursă preferabil prin finanțări pe termen lung”, a afirmat Viorelia Manda, Manager de proiect FDSC.
Ce cred românii despre ONG-uri și câtă încredere au în acestea
În general, nivelul încrederii în ONG-uri se menține constant de-a lungul anilor în jurul valorii de 50%, conform BOSC 2023.
Tinerii au mai multă încredere decât vârstnicii: cei între 18-29 de ani au un nivel de încredere de 73%, în timp ce la persoanele cu vârsta peste 60 de ani încrederea este de doar 36%. De asemenea, gradul de încredere se mărește pe măsură ce crește nivelul educației: absolvenții de învățământ superior au un grad de încredere de 66%, iar cei de școală primară și gimnazială de 43%.
Beneficiarii direcți cred că ONG-urile au o influență pozitivă, restul având o opinie neutră.
Aproape jumătate din populație apreciază că majoritatea ONG-urilor funcționează în interesul beneficiarilor, respectiv al sectorului ONG, dar, totodată, o treime din populația asociază ONG-urilor cu interesele partidelor și oamenilor politici, respectiv ale oamenilor de afaceri.
Ce spun angajații, membrii și voluntarii despre principalele lor provocări și ale ONG-urilor pe care le reprezintă
Membrii, angajații și voluntarii cred că principalele dificultăți ale organizațiilor în implementarea proiectelor sunt bugetul insuficient (69%) și resursa umană insuficientă (61%), potrivit datelor din Barometrul Membrilor, Angajațior și Voluntarilor ONG (BMO 2023), sondaj din cadrul studiului FDSC. Aceste dificultăți sunt urmate de barierele legale (32%), cerințele excesive ale finanțatorilor (28%), dificultățile fiscale și administrative (24%), dificultățile în lucrul cu beneficiarii (19%) și lipsa de încredere din partea populației (17%).
În ceea ce privește provocările personale legate de modul de lucru, 85% dintre angajați au afirmat că resimt epuizare (burnout) într-o anume măsură (de la moderat la foarte ridicat), o valoare îngrijorătoare, dar care este o problemă acută și în alte țări, un studiu din Marea Britanie menționând precaritatea crescândă din acest sector, pe fondul recesiunii economice.
Stresul este o altă provocare importantă – peste 30% dintre angajați simt stres întotdeauna sau în marea majoritate a timpului, față de doar puțin peste 20% dintre membri și voluntari.
Aproape 70% dintre respondenți consideră că prin ceea ce fac, schimbă soarta oamenilor sau a societății în majoritatea timpului sau întotdeauna.
În același timp, 45% dintre angajați consideră că, luând în considerare toate eforturile și realizările muncii lor, munca nu este plătită corespunzător. Dar jumătate din aceștia cred că munca le oferă perspective bune pentru avansarea în carieră (50%) și că organizația unde lucrează îi motivează din punctul de vedere al performanței (64%).
Care sunt principalele provocări ale liderilor
Atragerea de fonduri este principala provocare a liderilor, 94% dintre respondenți considerând că este nevoie de ajutor în mare sau foarte mare măsură pentru acest aspect. Urmează obținerea de informații utile sectorului neguvernamental cu 86% dintre respondenți. O altă provocare semnificativă este cea legată de identificarea, recrutarea și mobilizarea de voluntari: 58% dintre respondenți consideră că au în foarte mare sau mare măsură nevoie de ajutor în această direcție. De asemenea, liderii de organizații consideră că au nevoie de sprijin și din perspectiva comunicării publice (76% în foarte mare și mare măsură), a evaluării organizaționale sau digitalizare (peste 70%).
“Observăm un tablou complex al provocărilor cu care se confruntă organizațiile neguvernamentale din România. Resursele financiare, umane sau informațiile relevante despre funcționarea, finanțarea și cooperarea dintre organizațiile din această sferă continuă sa fie deficitare. Lipsa resurselor este vizibilă atât din numărul mic de angajați full-time, cât și din incapacitatea de a acoperi nevoilor unui număr ridicat de beneficiari. În același timp, angajații din sector lucrează mult, o mare parte dintre ei fiind afectați de burnout, iar hărțuirile din partea unor persoane sau grupuri ori șicanele deliberate sau implicite din partea instituțiilor publice continuă, chiar dacă la un nivel mai scăzut decât în urmă cu șapte ani. Cu toate acestea, pentru cei mai mulți dintre cei care activează în sectorul neguvernamental, locul de muncă sau organizația unde activează reprezintă un spațiu plăcut, unde se simt susținuți atât de leadership cât și de colegi”, a explicat Simona Constantinescu, Director de Dezvoltare și Advocacy la FDSC.
