Curtea Constituțională salvează pentru moment ariile protejate prin decizia de neconstituționalitate la legea 117/2022 (de modificare a OUG 57/2007), privind continuarea proiectelor hidroenergetice în arii naturale protejate.
Mai multe organizații de mediu au semnalat acest lucru încă de la debutul procesului legislativ din Parlament, cât și nelegalitatea unor proiecte, direct vizate de modificările legislative, decisă prin hotărâri judecătorești.
Decizia CCR din data de 2 noiembrie este una binevenită și demonstrează că legea este neconstituțională, însă abordează doar nerespectarea principiului bicameralismului, nu și celelalte 10 încălcări semnalate.
Propunerea legislativă a fost modificată chiar în timpul ședinței de plen a Camerei Deputaților și ar fi permis continuarea unui număr mai mare de lucrări decât cele deja semnalate de organizațiile de mediu. Propunerea inițială prevedea scoaterea din arii protejate „pentru obiective de investiții pentru realizarea de amenajări hidroenergetice, obiectivele fiind în curs de execuție sau demarate anterior declarării ariilor protejate la 29 iunie 2007″.
Forma adoptată de Camera Deputaților și modificată în timpul plenului prevedea că „obiectivele de investiții pentru realizarea de amenajări hidroenergetice în curs de execuție cu procent de realizare mai mare de 60%, la data de 1 mai 2022, sunt considerate ca fiind proiecte de interes public major și de siguranţă şi securitate naţională”.
Legea permitea ca lucrările să se facă fără o analiză a impactului asupra mediului
Organizațiile de mediu și specialiști care au documentat subiectul au indicat că modificările încalcă și dreptul european și sunt incompatibile cu forma actuală a legii, în cadrul scrisorilor adresate Parlamentului și Avocatului Poporului. Legea permitea tranșarea ariilor protejate unde aceste lucrări hidroenergetice sunt realizate și continuarea lor fără o analiză a impactului asupra mediului.
Dintre amenajările vizate de lege, amintim hidrocentralele Dumitra-Bumbești-Livezeni din Parcul Național Defileul Jiului, pentru care s-a obținut anularea definitivă a autorizației de construire încă din 2017. Recent a fost atacată în instanță decizia etapei de încadrare pentru continuarea proiectului până la cea mai înaltă instanță din România, de către asociațiile Bankwatch Romania si Agent Green, procesul fiind în curs.
Proiectul ar urma să tragă prin țeavă râul Jiu pe cel puțin 20 de kilometri din întreaga lungime a parcului (30 km), lăsând un debit de servitute insuficient pentru conservarea speciilor, de doar 2,7 mc/s, comparativ cu minimul necesar de 10 mc/s.
Un alt proiect distrugător care ar fi beneficiat de pe urma modificărilor legislative este amenajarea hidroenergetică Răstolița, construită pe suprafața a două situri Natura 2000 din județul Mureș, de asemenea atacat în instanță la solicitarea Ecocivica. Proiectul, dacă ar fi finalizat, ar afecta cel puțin 10 corpuri de apă, dintre care 8 ar fi deteriorate grav, cu un efect negativ semnificativ asupra lostriței, specie pe cale de dispariție și una dintre speciile pentru care a fost declarat situl Natura 2000 Călimani-Gurghiu.
”Râurile ar fi fost sacrificate pentru o producție de energie electrică extrem de redusă și pe deasupra sporadică”
De asemenea, organizația Declic a obținut anul acesta anularea acordului de mediu pentru o hidrocentrală de pe râul Bâsca Mare din județul Buzău, care se află într-o situație similară: captarea mai multor râuri prin aducțiuni care ar seca pe o porțiune semnificativă cursul de apă din cadrul sitului natura 2000 din acea zonă.
„Aceste râuri ar fi fost sacrificate pentru o producție de energie electrică extrem de redusă și pe deasupra sporadică. Sunt râuri care oferă servicii ecosistemice infinit mai mari decât avantajul economic obținut prin exploatarea lor hidroenergetică. Acesta decizie CCR este o prima recunoaștere, la nivel înalt, a faptului că vechile voci comuniste nu mai sunt ascultate. Lumea in care trăim nu mai permite distrugerea ireversibilă a naturii sub pretextul continuării unui plan cincinal pe energie ce ar fi trebuit demult abandonat a declarat Roxana Pencea Brădățan, coordonator campanii Declic.
„Proiectele planificate ar trebui să respecte legea actuală și să ia toate măsurile necesare pentru limitarea impactului asupra mediului. Pe lângă faptul că, în mod normal, astfel de construcții sunt interzise în arii protejate pentru că sunt în contradicție cu obiectivul de protecție, în situații excepționale (de securitate națională) este nevoie de o evaluare corectă și măsuri reale de reducere a impactului negativ și nu în ultimul rând de notificarea Comisiei Europene”, a spus Ioana Ciută, președinta Asociației Bankwatch România.
Construirea unor hidrocentrale în situri Natura 2000 trebuie să respecte prevederile legislației europene detaliată în Ghidul privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura, al Comisiei Europene, care a fost ignorat total la reluarea după 30 de ani a construcției acestor proiecte. De asemenea, trebuie revăzuți indicatorii tehnico economici, care sunt și ei din anii 80 și nu mai corespund situației actuale nici din punct de vedere economic și nici tehnic.
Legea facilita trecerea în legalitate a unor proiecte ilicite, elaborate după norme comuniste
Oricât de importantă ar fi producția de energie electrică, construirea unor proiecte fără respectarea normelor legale poate pune în pericol atât stabilitatea sistemului energetic cât și siguranța și sănătatea cetățenilor, iar România ca stat de drept are obligația să se asigure că toate aceste proiecte sunt realizate în mod legal și în conformitate cu interesul general al României.
“Legea declarată neconstituțională încălca principiile statului de drept, reprezentând trecerea în legalitate a unor proiecte ilicite, elaborate după norme comuniste, care nu mai pot să fie luate în considerare în prezent”, a declarat, Cătălina Rădulescu, avocat Agent Green.
“Am văzut cu toții ce măcel au produs MHC-urile în toată țara! Mai exact, avem 528 microhidrocentrale cu puteri sub 4 MW, cu o capacitate instalată totală de 468,6 MW, conform celor mai recente date ale Transelectrica. Asta înseamnă o capacitate de producție TOTALĂ cam cât a unui singur baraj mărișor, dar cu ce preț? Râuri secate și fragmentate, distruse ireversibil” a declarat Andrei Togor, de la Asociația Aqua Crisius.
“Salutăm decizia CCR, dar considerăm că natura este în continuare în pericol atât timp cât deciziilor politice le lipsește abordarea integrată, multi-sectorială. În continuare sunt propuse soluții pe termen scurt care nu aduc schimbări semnificative mixului energetic național, însă distrug în mod semnificativ natura, folosind nesustenabil o resursă strategică cum este apa. Odată cu seceta de anul acesta, la nivel european, mai multe companii au raportat pierderi semnificative în producția de hidroenergie. Recomandăm precauție în ceea ce privește noi planuri de dezvoltare hidroenergetică precum și redirecționarea banilor publici, condusă prin propuneri legislative coerente, care să susțină soluții energetice pe termen lung, mai bine adaptate schimbărilor climatice, mai sustenabile (ex. energia solară sau eoliană). Avem nevoie de soluții energetice care să țină cont în mod egal de cerințele de mediu și de nevoile societății”, a declarat Diana Cosmoiu, WWF România.
