Orașele pot câștiga bani din implementarea politicilor care încurajează mersul pe jos sau cu bicicleta datorită beneficiilor de sănătate publică pe termen lung, arată un studiu realizat în Londra

Credit foto: Newham London

Politicile care încurajează oamenii să meargă pe jos și cu bicicleta, cum ar fi cartierele cu trafic redus (LTN – Low Traffic Neighborhood), pot aduce beneficii economice în ceea ce privește sănătatea publică de până la 100 de ori mai mari decât costul lucrărilor de implementare, a concluzionat un studiu pe termen lung realizat în Londra, citat de The Guradian.

Cercetarea, bazată pe șase ani de sondaje între mii de oameni care trăiesc în trei cartiere din zona metropolitană a Londrei, unde au fost luate măsuri de reducere a traficului, a constatat că locuitorii acestora au avut tendința să înlocuiască unele drumuri cu mașina cu călătorii active – pe jos sau cu bicicleta.

Principiul e simplu – în locurile unde există infrastructură mai bună pentru pietoni și bicicliști, oamenii devin mai activi, deci mai sănătoși.

Beneficiul cumulativ în ceea ce privește cheltuielile de sănătate publică pentru oamenii care sunt mai activi a fost estimat la 4.800 de lire sterline per adult pe o perioadă de 20 de ani, au descoperit autorii studiului. Prin comparație, costul per persoană al amenajărilor necesare pentru crearea de cartiere cu trafic scăzut (LTN) a fost estimat între 28 și 112 lire sterline, în funcție de tipul de schemă implementată.

De precizat este faptul că cifrele prezentate sunt valabile pentru Anglia, însă principiul rămâne același indiferent de loc.

Studiul a constatat că efectele pozitive, în special asupra ratelor de mers pe jos și cu bicicleta, au fost mai vizibile după ce schemele LTN au fost puse în aplicare timp de un an sau doi, mai degrabă decât imediat, ceea ce indică faptul că autoritățile ar trebui să judece cu răbdare succesul unor astfel de măsuri.

Ce este un cartier cu trafic redus (LTN)?

În Londra și zonele metropolitane, cartierele cu trafic redus (LTN – Low Traffic Neighborhood) se bazează pe gestionarea traficului cu semne sau bariere fizice precum jardiniere, bolarzi sau alt tip de mobilier urban, care împiedică șoferii să folosească străzile secundare din zone rezidențiale drept scurtături sau străzi de tranzit. Practic, sunt prioritizați pietonii și bicicliștii, accesul cu mașina fiind permis de obicei doar riveranilor.

Scopul principal este să facă zonele rezidențiale mai liniștite – practic, nivelul traficului auto ar trebui să scadă sub 100 de mașini/ oră pe aceste străzi.

De asemenea, intervențiile, deși realizate cu costuri scăzute, urmăresc și o schimbare calitativă, nu numai cantitativă. Cu alte cuvinte, se schimbă caracterul străzilor, iar întreaga lor lățime poate fi utilizată de toți oamenii, nu numai de mașini. Astfel, spre exemplu, copiii se pot juca sau pot interacționa direct pe stradă, fără grija faptului că sunt în pericol din cauza traficului crescut de mașini.

Pe lângă beneficiile locale, străzile cu trafic scăzut din Londra reprezintă și o oportunitate de a crea culoare de transport nemotorizat între diferite puncte de interes. De exemplu, oamenii care vor să ajungă de la piață în parc, pot merge sau pedala în siguranță pe astfel de străzi, evitând arterele foarte circulate de mașini.

Studiul (ce poate fi accesat aici) care a revelat beneficiile pe termen lung ale cartierelor cu trafic scăzut a fost realizat pe diferite grupuri de oameni care locuiesc în trei cartiere din afara Londrei: Enfield, Kingston și Waltham Forest, plus un grup de control din alte cartiere exterioare, pe o perioadă de șase ani. Cele trei cartiere au construit scheme de tip LTN (cartier cu trafic redus) înainte de pandemia Covid, ca parte a programului „mini-Olanda”, care datează de când Boris Johnson era primar al Londrei.