Daniel Butucel, specialist în construcții ”verzi”: Ca beneficii, o casă sustenabilă oferă confort, un mediu interior sănătos, are costuri minime de întreținere și protejează mediul

”Pentru mine, sustenabilitatea e un stil de viața”, susține Daniel Butucel, inginer și specialist în construcții sustenabile. Acesta va susține un workshop interactiv în cadrul festivalului Unfinished, care va avea loc între 22 și 24 septembrie. Însă, până atunci, Daniel a purtat un dialog cu GreenCommunity, în cadrul căruia ne-a vorbit despre sustenabilitate la nivel de oraș, exemple de bune practici din administrație, ce înseamnă clădirile nZEB și care sunt avantajele unei locuințe sustenabile.

Specialistul susține că trebuie să schimbăm abordarea și să gândim circular, să ne concentrăm pe cum putem reduce risipa de resurse și poluarea, pentru a nu mai ”consuma pe datorie de la viitoarele generații”. În viața unui oraș, asta poate însemna să construim mai eficient, să încurajăm transportul alternativ sau să reciclăm: ”Dacă reciclăm mai mult, se reduc deșeurile care ajung la groapa de gunoi, care se descompun și produc mirosuri și metan sau sunt arse și poluează.         

GreenCommunity: De ce este necesar să abordăm tema sustenabilității în arhitectura și urbanismul unui oraș și cum se raportează orașele din România la această necesitate?

Daniel Butucel: În 2014, 54% din populația României locuia la oraș și se estimează că până în 2050 va ajunge la 67%. E un trend global, oamenii se mută la oraș pentru că oferă mai multe oportunități. Dar și aceste oportunități vin la pachet cu niște compromisuri: trăim în spații mai mici, din beton, mai mult sau mai puțin confortabile, într-o agitație continuă, pierdem mult timp în trafic și respirăm un aer poluat, mâncăm în grabă alimente procesate și am devenit sedentari. Spun asta din perspectiva cuiva care s-a născut, a crescut și în prezent locuiește în București. 

Pentru mine, sustenabilitatea e un stil de viața și principiile sale se aplică în orice activitate, de la locuire, la deplasare, alimentație, cumpărături, entertainment…activități pe care le desfășurăm atât la țară, cât și la oraș. Pe scurt, să fim sustenabili înseamnă să avem parte de confort și bunăstare, consumând responsabil resursele pe care natura ni le oferă, fără a pune în pericol disponibilitatea acestora pentru viitoarele generații. 

De exemplu, există o dată în an în care noi ca umanitate epuizăm resursele pe care natura ni le poate oferi în mod sustenabil. Se numește Earth Overshooting day și în 2023 a fost pe 2 august. Adică avem nevoie de încă jumătate de planetă ca să ne asigure resursele necesare și practic consumăm pe datorie de la viitoarele generații.

Trebuie să schimbăm puțin abordarea, dintr-o gândire liniară (extragem resurse, producem bunuri, le consumăm și apoi le aruncăm la gunoi) într-una circulară (acele bunuri la finalul ciclului de viață, să fie reutilizate în alte forme sau reciclate și reintroduse în circuit). 

Recomand un exercițiu: urmărește câte deșeuri produci, câte dintre ele ar putea fi evitate și cât ai putea recicla? E foarte bun pentru conștientizare. Dacă folosești o cană reutilizabilă de cafea în locul unui pahar de hârtie, într-o săptămână de lucru ți-ai reduce deșeurile cu 5 pahare cel puțin. Dacă extrapolăm la 1 milion de locuitori (estimativ câți băutori de cafea are Bucureștiul) salvăm mulți copaci. Eu sunt de părere că unde-s mulți puterea crește și fiecare gest mic contează. 

Când vorbim de sustenabilitate la nivel de oraș, spațiul verde nu este singura soluție, deși este foarte necesar pentru a reduce efectul de insulă de căldură. În orașe, temperatura este cu 1-5 grade mai mare decât în mediile rurale, pentru că betonul are inerție termică și stochează căldura. Totul trebuie privit la scară mare, pe termen lung și cât mai circular. 

Clădirile sunt responsabile de 40% din consumult total de energie raportat la celelalte sectoare și cam atâtea emisii de CO2. În oraș avem multe clădiri și este foarte important ca acestea să fie confortabile, să consume cât puțină energie și chiar să producă energie.

Legat de mobilitate, că este esențială într-un oraș, exista un concept de 15 mins City, în care ai nevoie de maximum 15 minute să te deplasezi dintr-un loc în altul pe jos sau pe bicicletă, pentru treburile zilnice (job, școală, cumpărături, relaxare etc) și avem exemple de astfel de orașe în Europa, precum Paris, Barcelona, Dublin sau Roma. În România nu știu astfel de exemple, poate orășele mai micuțe ca dimensiune. 

GreenCommunity: Cât de ancorate sunt orașele din România la tranziția verde, care sunt pașii concreți în această direcție și ce exemple de bună practică prin proiectele derulate de administrațiile locale ați observat? Ce orașe din țara noastră pot fi catalogate campioni în practici sustenabile?

Daniel Butucel: Principalii poluatori dintr-un oraș sunt mașinile (transportul), clădirile (sistem termoficare și centralele de apartament) și deșeurile. Dacă renovam mai mult și construim mai eficient energetic, scade consumul de energie și emisiile poluante asociate cu încălzirea și răcirea locuințelor. Dacă încurajăm transportul alternativ, reducem emisiile poluante din trafic. Dacă reciclăm mai mult, se reduc deșeurile care ajung la groapa de gunoi, care se descompun și produc mirosuri și metan sau sunt arse și poluează. 

Ca soluții concrete pentru orașe mai sustenabile: mai multe zone verzi pentru a reduce efectul de insulă de căldură, mai mult spațiu verde va capta mai multă apa de ploaie în pământ, în loc să ajungă la canalizare, transport în comun electrificat mai bun care să încurajeze oamenii să lase mașinile acasă, infrastructură pentru transportul alternativ precum piste de biciclete, gestionarea eficientă a deșeurilor prin separarea fracției uscate de cea umedă. Digitalizarea este foarte importantă. Dacă poți comunica cu administrația locală online fără să mai fie nevoie să te deplasezi la ghișee, înseamnă mai puține emisii poluante cauzate de transport. 

Cât despre exemple de bune practici, Oradea are un sistem de termoficare foarte eficient, Aradul este orașul cu cea mai mare rețea urbană de biciclete, în sectorul 4 din București administrația este aproape integral digitalizată și metroul este prelungit până la ieșirea din oraș, făcând legătura cu zonele de suburbie din sud și avem și exemple de orașe mai mici precum Turda care are transport integral electric sau Zalăul care reciclează până la 70% din deșeuri. Clujul este și el un exemplu de oraș smart cu un nivel de trai ridicat și mai sunt cu siguranță și alte exemple prin țară.

GreenCommunity: Este pregătită România să construiască clădiri nZEB și cât de familiarizați sunt românii cu ideea de clădire eficientă energetic?

Daniel Butucel: Da, se poate construi nZEB și există exemple de bune practici atât în domeniul rezidențial (case și blocuri) cât și clădiri de birouri, școli sau clădiri publice. nZEB vine din engleză (nearly Zero Energy Building) și este un standard impus de UE statelor membre, cu scopul de a reduce impactul pe care clădirile îl au asupra mediului. 

Din punct de vedere tehnic, se poate și am demonstrat-o în facultate prin proiectul Over4. Am construit o casă sustenabilă și eficientă energetic, în doar 15 zile, în cadrul celei mai mari competiții de case sustenabile din lume, Solar Decathlon. Noi, studenții, am proiectat-o, am obținut finanțarea și am construit-o, a fost testată în cadrul competiției și am luat și medalia de bronz cu cel mai mic buget din competiție. Am demonstrat că poți construi eficient și cu bani puțini. 

Deși nZEB e obligatoriu de anul acesta, noi la Miradex, construim de vreo câțiva ani case nZEB și un exemplu recent este o casă în care beneficiarii s-au mutat de mai bine de un an și în decembrie anul trecut au plătit sub 100 euro pe întreținere (încălzire, ventilație, electrocasnice și iluminat, totul electric). Am făcut un calcul și costul de investiție în plus pentru măsurile de eficiență energetică ca să ajungă la nZEB, comparativ cu casele din piață, se amortizează în 10-12 ani. Urmează să-și pună panouri fotovoltaice și va fi independent energetic. Noi facem casele pe structură de lemn, dar se pot face case și clădiri nZEB pe orice sistem constructiv. 

Este nevoie de multă educație ca mesajul să ajungă la toții actorii implicați în proces: de la cei din administrație care autorizează proiecte, la proiectanți, beneficiari, constructori, furnizori de materiale și echipamente, dar și meșterii din șantier. Facem și noi ceva în direcția asta, avem un canal de youtube unde postăm materiale didactice și creative pe subiect și personal lucrez la un proiect cu un furnizor de energie, un ghid nZEB pe înțelesul tuturor. 

România, ca administrație, încă nu e pregătită. Observ un delay în implementare, dar dacă vedem partea plină a paharului, criza energetică în ultimii 2 ani a accelerat tranziția la eficiență energetică și la energie din surse regenerabile. Oamenii sunt mult mai conștienți de ideea de a reduce consumul de energie și costurile de întreținere și sunt deschiși să investească mai mult în izolații, ferestre mai bune, o etanșare corespunzătoare, sisteme de ventilație, pompe de căldură și panouri fotovoltaice. Și piața devine mai matură, sunt tot mai mulți furnizori cu soluții tehnice tot mai variate și mai accesibile ca preț. 

Sunt optimist la acest subiect. 

GreenCommunity: Ce înseamnă o casă sustenabilă și care sunt principalele avantaje ale acestui tip de locuință?

Daniel Butucel: Cum ziceam și mai devreme, avem nevoie de foarte multă energie ca să producem materiale de construcție, să construim și să avem parte de confort în acele clădiri. Pentru mine, o casă sustenabilă este construită în primul rând din materiale cu amprentă mică sau negativă de carbon, și cele organice sunt în aceasta categorie. Amprenta de carbon reprezintă emisiile de CO2 asociate cu producția sau dezvoltarea unui material, bun sau serviciu, de la beton, cărămidă, frigider, mașină, tricou, o cursă cu taxi, un zbor cu avionul, o căutare pe internet etc.

De exemplu, ca sa producem 1 m3 de cărămidă, dăm în atmosfera aprox. 345 kg CO2 eq, în timp ce 1 m3 de cherestea stochează cam 600 kg/CO2 eq absorbit prin fotosinteză. Noi, în proiectele noastre, folosim doar lemnul pentru structuri, iar ca izolații folosim mult celuloză și fibra de lemn – materiale naturale și reciclate care sunt la fel de sigure și durabile ca cele tradiționale.  

În al doilea rând, o casă sustenabilă este foarte eficientă energetic, adică consumă puțină energie și acea energie este produsă din surse regenerabile, cum sunt panourile fotovoltaice. Avem situații în care casa produce mai multă energie decât consumă, energie care este injectată în rețea, pentru care ești remunerat și la final, când tragi linie, ajungi să fii neutru din punct de vedere energetic. Nu plătești nimic pentru cât consumi. 

Mai sunt și alte criterii precum locația. Dacă te deplasezi mai puțin cu mașina de acasă către locurile în care ai treabă zilnic, scade amprenta personală de carbon. Cum ar fi să colectezi apa de ploaie și să o folosești pentru irigații? Sau poate chiar apa gri (apa cu detergenți) să fie tratată simplu și folosită tot la irigații. Secetele sunt tot mai dese în ultimii ani și vom acorda o atenție mult mai mare apei în viitorul foarte apropiat. 

Calitatea aerului interior este esențială și asta se poate rezolva cu un sistem de ventilație cu recuperare de căldură, care te ajută să ai aer proaspăt în interior fără să fie nevoie să deschizi ferestrele iarna, de exemplu, când afară e frig, sau vara când e foarte cald. 

Totul trebuie gândit din proiectare, într-o manieră integrată. Contează foarte mult design-ul și funcțiunile casei și fiecare m2 din casă trebuie folosit cât mai eficient. Dacă orientăm ferestrele pe fațada sudică, ne încălzim cu energia soarelui iarna, când e mai jos pe linia orizontului, în timp ce vara ne umbrim cu pergole, jaluzele sau chiar copacii din jur. Vegetația din jurul casei este foarte importantă în toată ecuația unei case sustenabile. Din proiectare, dacă sunt implicate toate disciplinele (arhitectură, structuri, instalații, auditor energetic) se pot rezolva foarte multe detalii legate de eficiență energetică, fără a pune în pericol aspectul casei. E un mit că o casă eficientă nu poate fi și frumoasă. E un mit și avem exemple de astfel cu care să-l demontăm.  

Ca beneficii, o casă sustenabilă oferă confort, un mediu interior sănătos, are costuri minime de întreținere și protejează mediul în același timp. În plus, aduce și beneficii financiare. Există certificari independente pentru astfel de clădiri. Fac parte din Boardul Romania Green Building Council și avem un program de certificare verde, Green Homes, pentru clădiri rezidențiale, corelat cu un mecanism de finanțare, astfel încât băncile să dea credite preferențiale pentru acele clădiri care sunt sustenabile și certificate. Programul funcționează foarte bine și ne apropiem de 20.000 de unitati certificate și în curs de certificare (case și apartamente). 

GreenCommunity: În ce măsură putem transforma o clădire mai veche în concordanță cu principiile sustenabilității și care sunt măsurile concrete pe care ar trebui să le implementăm în acest proces? Cât de oportună este investiția pentru aceste transformări în comparație cu investiția unei construcții de la zero?

Daniel Butucel: România are un fond construit învechit. 90% din suprafața locativă a fost construită înainte de 89 și 86% din suprafața construită este reprezentată de clădiri rezidențiale, în jur de 9 milioane de locuințe. Aprox. 60% sunt case și restul blocuri de apartamente, acele blocuri comuniste cum le mai numim în popor. În fiecare oraș din România găsim astfel de blocuri, care sunt găuri negre din punct de vedere energetic. 

Este mult mai simplu să demolezi și să construiești de la zero, dar nu cel mai sustenabil. În cazul clădirilor de patrimoniu, nu ai voie să demolezi și e de înțeles, trebuie să protejăm istoria. Este mult mai sustenabil să folosim ce avem deja. „Upcycling is better than recycling”. De exemplu, dacă o ușă din lemn este prelucrată și transformată într-o masă, procesul este mult mai puțin „energy intensive” decât dacă ar fi făcută bucățele și transformată într-un placaj de PAL. Același lucru e valabil și la o clădire, putem să refolosim structurile existente în loc să le demolăm.  

Am lucrat recent la un proiect, o pensiune de 100 de ani din Drobeta-Turnu Severin peste care am venit cu un etaj din lemn. Acea clădire a fost reconsolidată structural, beneficiarul a investit în măsuri de eficiență energetică și durata ei de viață este estimată la încă 100 de ani de acum încolo. 

În general, o clădire are nevoie de o intervenție de renovare după 30-40 de ani de când a fost construită, pentru a fi adusă în pas cu cerințele prezentului. Acum, de exemplu, nevoia ne împinge să consumăm mai puțină energie și există proiecte de renovare energetică prin care o clădire poate ajunge să consume cu până la 70-80%, poate chiar cu 90% mai puțină energie, în funcție de intervenții. 

Intervențiile în renovare sunt destul de simple și se aplică atât la case, cât și la blocuri: izolație corespunzătoare și continuă din fundație până în acoperiș, schimbarea ferestrelor cu unele mai performante, schimbarea instalației de încălzire (unde se poate) cu sisteme performante precum pompe de căldură, instalarea unui sistem fotovoltaic pe acoperiș care să producă energie ce poate fi folosită local sau injectată în rețea. Prin astfel de măsuri, pentru un bloc de apartamente, consumul de energie și emisiile poluante se înjumătățesc. Deci merită din plin investiția, mai ales când gândim lucrurile la nivel de oraș, unde sunt zeci, sute sau mii de astfel de blocuri. 

La casă, procesul e mai simplu, ai mai multă flexibilitate în intervenții pentru că o casă are un singur proprietar, spre deosebire de bloc. Deciziile se iau mai simplu și poți să intervii mai în profunzime în interiorul ei. Am o cunoștință care tocmai și-a renovat casa, construită în perioada interbelica. A făcut o renovare aprofundată prin care a reușit să devină independent energetic. A investit 40.000 euro și estimează că investiția va fi amortizată în 12-13 ani, la prețuri plafonate ale energiei. Dacă prețul energiei n-ar fi plafonat, timpul de amortizare ar scădea cu siguranță. Deci, merită investiția în renovare și în cazul caselor individuale. 

GreenCommunity: Festivalul Unfinished se va ține și anul acesta în Casa Universitarilor, un monument istoric și o emblemă pentru București. Cât de important este să păstrăm aceste construcții? Cum erau ele realizate demult, prin prisma sustenabilității și ce lecții putem învăța din trecut?

Daniel Butucel: Am auzit o vorbă la un moment dat, cum că un arhitect este un artist a cărui operă dăinuie în timp. Clădirile ne poartă înapoi în timp, sunt parte din trecutul nostru și trebuie să le protejăm, indiferent că vorbim de vreun castel medieval sau o casă de cultură din perioada interbelică. Îmi place să cred că arhitectura este o mașină a timpului. 

Fiecare perioadă istorică are povestea ei din punct de vedere arhitectural. De când există omul pe planeta asta, a căutat să aibă un adăpost și a luat resurse din natură cu care să construiască, pentru a se proteja și pentru a avea confort. Acum 500 de ani de exemplu, casele erau din lemn sau piatră, izolate cu chirpici sau paie, acoperite cu stuf sau țiglă, finisate cu var stins sau lemn. Materiale ușor de procurat și sustenabile, impactul asupra mediului era minim pentru a fi produse. În prezent, folosim mult beton și oțel. Producția cimentului este responsabilă de 7% din emisiile globale de CO2, foarte mult. 

Observ un trend global, ne întoarcem înapoi la materiale sustenabile, folosind tehnologia actuală. Nu mai putem face case din chirpici, presupune multă manoperă în șantier. Dar folosind utilaje performante, putem să folosim plăci de argilă ca să placăm niște pereți prefabricați, care vor ajunge ulterior în șantier și asamblați ca un joc de lego. Cu alte cuvinte, ne întoarcem din nou la materiale naturale, folosind tehnologia ca să prefabricăm și să construim mai rapid (cererea de locuințe nu face față cu oferta la nivel global), investind în același timp în măsuri de eficiență ca să consumăm cât mai puțină energie.