Economia verde este unul dintre subiectele principale pe lista priorităților la nivel de politici legislative ale Uniunii Europene. Aspirațiile europene se referă la transformarea modului în care folosim resursele planetei din modele nesustenabile în modele durabile de protecție a mediului care să reducă riscurile de mediu și să asigure decuplarea creșterii economice de creșterea intensivă a consumului de materii prime și energie, având ca rezultat combaterea schimbărilor climatice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
În esență, economia verde are ca obiectiv asigurarea viitorului generațiilor actuale și viitoare în condiții de bunăstare și incluziune socială și economică, iar băncile au un rol foarte important în ecuația asigurării resurselor necesare pentru a face posibile investițiile care să stimuleze unui model economic sustenabil.
În România, raportul pentru sprijinirea finanțării verzi întocmit de grupul de lucru organizat de Consiliul General al Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială (CNSM) evidențiază necesitatea investițiilor într-o serie de domenii, printre care prevenirea poluării, agricultura durabilă, eficiența energetică, transport verde și tehnologii ecologice. În același timp, valoarea potențială a investițiilor verzi este estimată în raport la 60 de miliarde de lei în orizontul de timp până în 2030, ceea ce asociază atât oportunități, cât și riscuri pentru sectorul bancar având în vedere amploarea investițiilor.
Creșterea creditării pentru finanțarea tranzacțiilor verzi prin aplicarea bunelor practici internaționale (LMA Green Loan Principles, LMA Sustainability Linked Loans Principles, ICMA Green/ Social/Sustainability bonds) reprezintă poate principalul instrument pentru rolul de facilitator pe care îl pot ocupa băncile în acest ecosistem. De luat în calcul aici sunt și împrumuturile verzi sau obligațiunile verzi.
Împrumutul verde este o formă de finanțare care permite debitorilor să utilizeze veniturile pentru a finanța exclusiv proiecte care aduc o contribuție substanțială la un obiectiv de mediu. Un împrumut verde este similar cu o obligațiune verde prin faptul că strânge capital pentru proiectele eligibile ecologice. Cu toate acestea, un împrumut verde ca si cuantum poate fi de obicei mai mic decât o obligațiune și realizat într-o operațiune privată.
O obligațiune verde poate angrena costuri de tranzacție suplimentare și ar putea fi listată la o bursă sau plasată în mod privat. Împrumuturile verzi și obligațiunile verzi urmează, de asemenea, principii diferite: principiile împrumuturilor verzi și principiile obligațiunilor verzi (GBP) ale Asociației Internaționale a Pieței de Capital (ICMA). În cazul ambelor instrumente, 100% din încasări ar trebui să fie utilizate numai pentru activități eligibile ecologice.
Prin acordarea de împrumuturi numite verzi, creditorii vor ține cont de factori precum beneficiile de mediu și impactul negativ asupra mediului, prin analiza și evaluarea informațiilor non-financiare legate de beneficiile de mediu și alți factori pe care împrumutatul îi dezvăluie. Astfel de eforturi pot îmbunătăți sustenabilitatea debitorului și pot duce în continuare la păstrarea și îmbunătățirea valorii sale corporative.
În acest sens, va fi relevant de văzut maniera în care va fi pusă în practică recomandarea din Raportul CNSM (2021) care vizează analiza posibilității de flexibilizare a cerințelor prudențiale privind finanțările verzi, analiză deja realizată și promovată la nivelul Comisiei Europene de către BNR.
Băncile lucrează, în același timp, la încorporarea riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) în deciziile de creditare urmărind anumite standarde internaționale, cum ar fi cele ce privesc evaluarea și gestionarea riscurilor și a impactului social și asupra mediului, condițiile de muncă, eficiența utilizării resurselor și de prevenire a poluării, conservarea biodiversităţii și gestionarea durabilă a resurselor naturale vii pentru anumite sectoare de activitate considerate sensibile. Aceste standarde vor avea o pondere din ce în ce mai mare în deciziile de creditare.
În ceea ce privește promovarea transparentă a agendei verzi, băncile au început să includă în rapoartele de sustenabilitate acțiunile de CSR desfășurate în vederea reducerii impactului asupra mediului și a creșterii bunăstării comunităților. Raportarea de sustenabilitate devine esențială, pe măsură ce gradul de conștientizare globală a problemelor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) continuă să crească. Băncile urmăresc îndeaproape dezvoltările legislative la nivel Uniunii Europene cu privire la transparența non-financiară (Directiva Non-Financial Reporting (NFRD)) și Taxonomia UE (Regulamentul UE 852/2020).
Uniunea Europeană sprijină ferm tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon, eforturile UE fiind îndreptate către obiectivele în materie de climă și energie în conformitate cu Acordul de la Paris și Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU pentru 2030.
În linii mari, pentru a ne alinia la aceste eforturi, va trebui, printre altele, ca politicile de mediu să fie sincronizate la UE, însă și local, între toate sectoarele. Trebuie să existe cooperare continuă între industrii, între sectorul privat și cel public, prin repartizarea responsabilităților între cele două sectoare. Doar atunci vom putea avea un cadru de reglementare adecvat care va permite băncilor să sprijine companiile pentru a reduce impactul negativ asupra mediului, pivotând astfel către o economie verde.
Material de opinie realizat de Florin Dănescu, Președinte Executiv Asociația Română a Băncilor
