Dâmbovița ar putea fi privită, în viitor, nu doar ca un curs de apă administrat de autorități, ci ca un „membru al comunității”, ale cărui interese ecologice să fie reprezentate în deciziile care îl afectează. Ideea a fost discutată la festivalul Dâmbovița Delivery Regie, unde Pactul Climatic European a reluat o provocare lansată în urmă cu doi ani: cum ar putea râul să devină „o persoană” cu drepturi recunoscute de societate.
Dezbaterea, intitulată „Natura ca subiect de drept: cazul Dâmbovița”, a pus față în față două concepte care încearcă să găsească o formă diferită de relație între comunitate și râu: „contractul cu râul” și personalitatea juridică a râului.
Cum ar putea primi Dâmbovița o voce
Prima idee este „contractul cu râul”, prezentat ca un instrument de management colaborativ prin care mai mulți actori pot stabili principii și responsabilități pentru administrarea unui corp de apă.
A doua merge mai departe și propune acordarea unei forme de personalitate juridică râului. Într-un astfel de model, râul ar putea avea o „voce” juridică, prin reprezentanți care să apere în fața autorităților sau în instanță interesele sale ecologice.
Cele două abordări pornesc de la aceeași idee, potrivit organizatorilor: natura nu ar trebui privită exclusiv ca o resursă administrată de oameni, ci și ca parte a comunității, ale cărei interese trebuie luate în calcul atunci când sunt luate decizii care o afectează.
La discuție au participat Paul Moldovan, primarul Sectorului 6, avocatul Laura Petrescu, ambasador al Pactului Climatic European, Teodor Frolu, de la Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, Tamina Lolev, de la Nod Makerspace, Vlad Popescu, de la Bankwatch, precum și Bogdan Gioară și Ana-Maria Pălăduș, de la asociația REPER21.
Dezbaterea face parte dintr-o serie mai lungă de inițiative care au încercat să schimbe relația bucureștenilor cu Dâmbovița. Una dintre ele este programul „Dâmbovița Apă Dulce”, inițiat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și Nod Makerspace. În cadrul acestuia au fost dezvoltate mai multe puncte de acces la apă, iar la ediția din acest an a festivalului a fost inaugurat Debarcaderul Regie.
Este al cincilea astfel de punct, după cele de la Abatorului, Timpuri Noi, Națiunile Unite și Operă.
Un „experiment” urban în Regie
Tema din acest an a festivalului Dâmbovița Delivery a fost „Orașul în versiune de testare”, iar programul a inclus experimente și prototipuri din zona artistică, tehnică și urbanistică.
Cartierul Regie a fost ales și prin prisma comunității universitare din zonă, cu studenți, universități, laboratoare și organizații care pot funcționa ca un teren pentru astfel de experimente urbane.
În acest context, ideea unui „contract cu râul” sau a unei personalități juridice pentru Dâmbovița se înscrie într-o discuție mai largă despre cine și cum ia decizii atunci când un proiect urban afectează un ecosistem.
Întrebarea este dacă natura poate avea nu doar valoare de protejat, ci și un interes propriu, reprezentat în procesele de decizie.
Ce ar însemna, concret, ca Dâmbovița să aibă drepturi?
Conceptul de personalitate juridică a naturii schimbă perspectiva asupra unui râu. În loc ca protecția lui să depindă exclusiv de regulile impuse de autorități sau de interesul unor organizații și comunități, râul ar putea avea drepturi recunoscute și un reprezentant care să le apere.
Deocamdată, acestea sunt întrebări de dezbătut. Organizatorii spun tocmai că explorarea lor va continua în cadrul demersurilor dedicate Dâmboviței.
În acest sens, „invitația râului la masa discuțiilor” este mai degrabă o propunere de schimbare a perspectivei: înainte de a decide ce facem cu Dâmbovița, să ne întrebăm și ce ar însemna să luăm în calcul interesele râului însuși.
